Frânturi de suflet

Rugă

Mă iartă, Doamne, pentru-atâtea vorbe
Ce le-am rostit așa, la întâmplare,
Ce poate au rănit un suflet blând,
Iar eu n-am observat că vorba doare!

Mă iartă pentru zâmbetu-nghețat,
Pentru iubirea ce-a uitat să spere,
Mă iartă pentru goana mea nebună
După mândrie, faimă și avere!

Mă iartă, Doamne, pentru ruga stinsă
Ce-i doar un murmur fără de viață...
Mă iartă pentru aripa ce-i frântă
Și pentru pașii rătăciți în ceață!

Mă iartă pentru mâna ce-a uitat
Să dăruiască văduvei un ban...
Mă iartă pentru-a ochilor senin
Ce-și pierde strălucirea an de an!

Mă iartă, Doamne, sunt așa de slab!
Sunt doar un om, fărâmă de pământ;
Te chem pe Tine să îmi dai putere,
Să mă îmbraci în Harul Tău cel Sfânt!

M-aplec îngenuncheat la poala crucii,
Împovărat de multele păcate,
Și strig înlăcrimat, cu umilință:
Mă iartă, Doamne, pentru tot și toate!

Text: LaviniaKrauzer
Autor: Maria Luca