Frânturi de suflet

Tu

Se clatină frunza-nverzită în pomi,
Ușor tremurând se alintă,
Se-apleacă arbuștii, petale în zbor
Se-ndreaptă cu toate spre tine.

Și soarele-n zâmbet din cerul azur
Străluce mai tare o clipă,
În noaptea din umbră văd tresărind,
Luna, corolă de stâncă.

În liniștea pură cu-al vrăbiilor cânt,
Privirea-Mi îți pare o stâncă,
Ceva depărtat, dar statornic pe veci,
O umbră de mână întinsă.

Se scutură poame pe-al verii covor,
Se-aprinde mai tare astrul minunat,
Cu fulger și tunet, trimisele ploi
Te-ating arătând că nu te-am uitat.

Pe ramuri de ploi înmuiate pe veci,
Mai tremură frunze pereche,
Covor auriu din petalele seci.
Te mângâie-ncet șoapta Mea la ureche.

Eu ți-am mai lăsat și un alt anotimp,
Să știi că ești tare ca piatra,
Prin iarna de frig, de moarte străbați,
Căci n-am să te las niciodată.

Cu fiece zi, 'n orice anotimp,
Ți-am pregătit drumul spre Mine:
Petale sub pași, covor auriu,
Și hrană, și vise, și-albire.

Ți-am dat tot pământul și cerul în dar,
M-am dat ca un miel din iubire,
Căci tu Îmi ești viața, bucuria Mea,
Am dat totul doar pentru tine.

Scrisoarea Mea-i cerul, pământul cu tot
Și Biblia e pentru tine,
Caci ești cel mai scump, mai valoros rod,
Așa te iubesc Eu pe tine.

CT999bbytha1809