Frânturi de suflet

Doamne...

Îmi umpli vasul când e gol
și-mi redai iarăși greutate;
Tu mă ridici când zac la sol
și mă-ndrepți spre eternitate.

Tu trimiți raze ce pătrund
prin des desiș de supărare
și Tu mă cercetezi profund,
când mereu mi-aduci alinare.

Tu știi să ai răbdare când
greșesc sau cad din neveghere;
când mă pătez în port și-n gând,
m-aștepți să vin să cer putere.

*

Am nevoie de multe, dese,
momente când să plâng la cruce,
când de nimic să nu-mi mai pese -
de pământ, pofte, interese,
nici de intriga ce se țese -
până când șansa nu se duce.

TheStreetNeon