De câte ori cărarea Mea
Genunchii tăi ating gemând?
De câte ori prin spinii grei
Te-avânți plângând și șchiopătând?
De câte ori te-mpiedici, cazi,
De câte ori suspini în gând?
De câte ori te-ntorci din drum
O altă cale căutând?
De câte ori, cu pașii tăi,
Călcat-ai ce era frumos?
De câte ori, plângând,
Nu vezi că visul tău e valoros?
De câte ori nesocotești
Ce-am pus în tine, ce e sfânt?
De-atâtea ori te înjosești,
Văzându-te așa plăpând.
Cum de mai poți să te târăști,
Făcându-ți printre crengi avânt?
De ce nu lași tot ce e jos,
Privirea să o-ndrepți în sus?
De-atâtea ori Te-am tot privit,
Dar tu priveai numai la tine.
Cum să Mă vezi că Te veghez,
Când nu vrei să privești la Mine?
De-atâtea ori Eu ți-am întins
Mâna ce cuiul a străpuns...
Tu tot strigai dup-ajutor,
Dar nu voiai pe Cel de sus.
Ești obosit și întristat,
Plin de amărăciune ești,
De ce nu vrei să te ridic?
De ce spre cer nu mai privești?
Te văd cum plângi încetișor
În colțul tău, ferit de toți,
Străin, plăpând și-înfricoșat
Și simți de-acum că nu mai poți.
Da, vin acum să te ridic,
Înalță iar privirea sus!
Erai cândva așa de mic,
Dar nu mai ești, privește sus!
De-atâtea ori ai obosit
Privind în jos și suspinând,
Încheie azi acest trecut
O nouă viață începând!
Întinde mâna să te prind!
Privește, soarele e sus!
Azi vreau din nou să te ridic
Pe calea grea să te conduc.
Chiar dacă drumu-ți pare greu,
Chiar dacă tot suspini și plângi,
Calea e grea, dar nu uita,
Nu mai ești singur printre stânci!
De-atâtea ori te-am căutat,
Acuma, iată, te-am găsit!
Nu vreau să mai pleci niciodat',
Al Meu ești, fiindcă Te-am iubit.
CITEȘTI
Frânturi de suflet
PoetryO colecție de poezii creștine. Cartea este scrisă în colaborare de către membrii acestei comunități. © Toate drepturile rezervate membrilor Comunității Creștine, 2018
