Frânturi de suflet

Priveam la Golgota

Priveam la Golgota. Era, în gândul, meu un zvon de gloate...
Treceau trei cruci și,-n urma lor, preoți și demoni din cetate.
Veneau stăpânii în convoi și le-auzeam pe cale pașii...
Și-am întrebat: „Aceștia cine-s?", iar Duhul mi-a răspuns: „Vrăjmașii".

Priveam la Golgota în Duh și-mi era plin de taine gândul.
Vedeam un nour de bătrâni văzduhul culmii străbătându-l -
Ei cercetau din semn în semn cum se-mplinea Cuvântul Vieții.
Și-am întrebat: „Aceștia cine-s?", iar Duhul mi-a răspuns: „Profeții".

Priveam la Golgota. Vedeam minuni din ce în ce mai grele.
Vedeam cum se strângeau cei mulți prin grohotișul din vâlcele...
Lovindu-se cu pumnii-n piept, plângeau trudiții la răscruce.
Și-am întrebat: „Aceștia cine-s?" „Sunt cei ce văd doar om și cruce".

Priveam la Golgota pătruns, iar peste oastea asmodee,
Cu chip sever, cu pumnii strânși, trecea prin aer o femeie.
„Loviți!" striga mereu. „Loviți! Căci sfânt e Domnul, Împăratul!"
Și-am întrebat: „Aceasta cine-i?" „E Legea osândind păcatul".

Priveam la Golgota uimit, căci sus, pe cruce, plin de sânge,
Murea Isus și-n depărtări vedeam cum lanț de lanț se frânge...
Iar niște regi zburau cântând, lăsându-și peste culmi ecoul.
Și-am întrebat: „Aceștia cine-s?" „Cei mari slăvind în cer Eroul!"

Priveam la Golgota. Dar, vai... deodată, prin stihii silhuie,
Veni în trupul Lui, Isus, al doilea trup s-atârne-n cuie...
Toți îngerii, înmărmurind, Îl arătau prin nouri: „Iată-L!"
Și-am întrebat: „Acesta... cine-I?" și mi-a răspuns tot cerul: „TATĂL!"

Text: Celia-Estelle
Autor: Costache Ioanid
Audio: Estera Coleșniuc