Frânturi de suflet

Trecut-am prin foc și cuptoare

Trecut-am prin foc și cuptoare fierbinți,
Dar Domnul de noi S-a-ndurat!
Trimis-a un înger de foc pe cărbunii aprinși,
Cum a facut? Eu nu știu! Dar E minunat!

De-atâtea ori, orizonturi închise-am avut,
De-atâtea Mări Roșii cu toții am dat.
Dar El a-ntins mâna și marea s-a rupt,
Cum a putut? Eu nu știu! Dar E minunat!

Noian de-ntristări și boli și tumult,
Și-atâtea, atât de greu de-ndurat.
Dar când S-a oprit El, boala s-a dus!
Cum a facut? Eu nu știu! Dar E minunat!

Cum ne-a dat hrană, snop lângă snop.
Să nu uităm: noi doar am arat!
Cum a dat soare și grâul s-a copt
Cum a facut? Noi nu știm dar E minunat!

De vești de războaie și arme de foc,
Cu toții, de toate-am aflat!
Cum avem pace, și har, și prinos,
Cum ne da toate? Eu nu știu dar E minunat!

Cum Fiul din morți S-a întors neștiut,
Tu nu uita: El a făcut! Noi doar ne-am rugat!
El S-a atins și inimi a străpuns!
Cum a facut? Eu nu știu! Dar E minunat!

Nicicând n-am știut, un biet păcătos,
Cu mintea m-am tot frământat.
Cum m-a iubit urcând Calvarul spinos
Cum a putut? Eu nu știu, dar E minunat!

S-a dus într-o zi spunând: Voi veni!
S-a dus să gătească un loc în palat!
S-a dus pentru noi, păcătoșii iertați
De ce face asta? Eu nu știu, dar E minunat!

Trăiască, dar, Domnul în veci ne-ncetat,
C-atâta har pentru noi a păstrat!
Iubindu-L să-L slujim necurmat,
Că-i Dumnezeu și Tată și E minunat!

                 Autor: CrinulDinVale