Mireasa lui Dracula (necesită editare)

19. Sub clar de luna

Luna straluceste tot mai palid, semn ca rasaritul e aproape. Stiu ca razele de foc ale soarelui ma vor arde fara mila, dar nu asta e ceea ce ma ingrozeste. Privesc ingrijorata spre cei trei oameni de langa mine, printre care si o copila care a trait toate ororile acestei lumi intr-o singura noapte. Mi-as fi dorit sa fiu mai puternica. Stiu ca trebuie sa ii protejez. Ceva in mine incearca sa imi dea speranta. Nu poate fi acesta sfarsitul. Acesta e gandul care incearca sa ma intareasca, dar perechile de ochi care lucesc in intuneric sunt de alta parere. Lupul argintiu trece in fata tuturor, scotand niste urlete, urmate de ale celorlalti. Imi dau seama ca, cumva, acestia comunica, ceea ce inseamna ca sunt constienti. Un alt lup, de dimensiune ceva mai mare, cu blana murdara de sange amestecat cu pamant, semn ca abea iesise dintr-o lupta se arunca in viteza asupra mea, doborandu-ma la pamant. Forta acestuia e mult mai mare decat cea a Iolandei. Ceilalti lupi ne inconjoara, fara sa intervina, pentru a nu ne lasa cale de scapare, unul din ei pornind o lupta cu cel care stiam ca e Alan. In timp ce eu incerc sa ii tin fata, Adela ii acopera fata Sofiei, iar Austin imi vine in ajutor. El reuseste sa puna mana pe cutitul care era infipt in spatele Iolandei si sa il infinga in bestia cu care ma luptam. Aceasta urla demonic, fiind complet luata prin surprindere. Cu toate ca rana sa e mult mai adanca decat cea a Iolandei, acesta nu e doborat la pamant. Cu o forta la fel de mare isi infinge o gheara in carnea mea, lasandu-mi o urma usturatoare de-a lungul pieptului. Se intoarce apoi inspre Austin care o ia la fuga. Alan, care abea reusise sa isi invinga adversarul, il zareste si se indreapta spre el, dar este oprit de alti doi lupi, pe care ii doboara destul de repede, dar prea tarziu...Animalul reuseste sa il ajunga pe Austin, ucigand din cateva miscari toate ciorile cu care am incercat sa il dobor ca si pe Colt. Acesta isi infinge ghearele ascutite in spatele acestuia, dupa care il arunca la cativa metri departare, lasandu-l sa zaca nemiscat. Nu mai aud urletele fiarelor, vantul, ciorile...liniste de mormant. Timpul s-a oprit. Inima mi s-a oprit. Totul s-a oprit...Imi revin dupa cateva momente, dandu-mi seama ca nimic nu s-a oprit. Alan se lupta cu bestia: gheare, colti, rostogoliri prin iarba uscata de toamna si pamantul ud, sange care tasneste din toate partile, ragete...Toate privirile sunt aruncate asupra lor. Probabil ca ceilalti considera asta un adevarat spectacol. Unul din ei a invins in cele din urma. Nu reusesc sa imi dau seama cine, deoarece blana ii e mult prea murdara de pamant si sange. Abea cand scoate un raget puternic si ceilalti lupi incep sa alerge speriati inteleg ca a fost Alan. De asemenea, imi dau seama ca cel ucis era un fel e alfa, iar acum Alan a preluat aceasta functie.

Noul alfa priveste inspre cer la luna care se stinge. Puterile ii scad odata cu aceasta. Cade la pamant si incepe sa isi schimbe din nou forma. Eu reusesc sa ajung in cele din urma la Austin, cu toate ca durerea din piept era agonizanta, nestiind daca din cauza ranei sau aceea ce tocmai se intamplase. Austin sangereaza puternic, respira greu, dar e inca in viata. Incerc sa imi controlez poftele. Adela vine si ea langa mine. 

-Lucia...rosteste acesta cu o voce atat de slabita incat daca nu l-as fi vazut nu mi-as fi dat seama ca e el.

-O sa fii bine. Totul o sa fie bine! il asigur eu mangaindu-i fruntea cu mainile.

-Lucia, asculta-ma...Asta e sfarsitul pentru mine! Vreau sa intelegi asta...

-Pot sa te fac ca si mine! Pot sa te salvez!

-Atunci fa-o! imi porunceste Alan, care reusise sa isi recapete infatisarea de om.

-Nu...opriti-va! Asta nu e salvare. Lumea asta nu e pentru mine! Eu nu sunt ca voi! Amandoi sunteti puternici. Eu doar v-as tine in urma. 

-Asta nu e adevarat! rosteste Alan.

-Alan, Lucia...Vreau sa va amintiti de mine ca si om, de tot ce am trait impreuna. Acelea sunt momentele in care cu totii eram fericiti. Eu mi-am incheiat calatoria. V-am gasit si asta e tot ce imi doream. Cele doua lumi care s-au format au nevoie de cineva ca voi pentru a nu se transforma totul in haos.