Mireasa lui Dracula (necesită editare)

7. Momente de cosmar

-Am vizitat ruinele vechiului castel. Totul parea in regula. Ana imi zambea de fiecare data cand o priveam. La intoarcere se facuse tarziu. Lesley a propus sa mergem direct la pensiune deoarece are nevoie urgenta de o baie cu spuma. Ana a incercat sa ne convinga de faptul ca e destul de periculos si in curand se va lasa noaptea, dar Alan a zis ca nu ii e teama de nimic. Ana s-a apropiat de mine si mi-a soptit ca i-ar placea sa raman pentru inca o seara. Credeam ca ma place cu adevarat, asa ca am decis sa ma intorc cu ea in sat. Ana parea foarte de treaba. I-a sfatuit chiar pe Alan si Lesley sa mearga cat mai repede si pentru nici un motiv sa nu se intoarca inapoi. Am ajuns in sat, iar Ana m-a condus aici, convingandu-ma ca o sa facem dragoste. M-a si sarutat chiar. Cand am ajuns aici m-a incuiat fara nici o explicatie si a plecat, fara sa se mai intoarca. De ce a facut asta? Si cum am putut sa fiu atat de idiot? Trebuia sa plec cu ceilalti.

L-am lasat sa termine de povestit, fara a-l intrerupe. Urmeaza sa ii povestesc eu. 

-E randul tau acum! spune David asteptand sa ii raspund tuturor nelamuririlor.

-E atat de complicat! Nu o sa crezi ce se intampla in acest sat!...Nici macar nu stiu de unde sa incep...spun eu izbucnind in lacrimi.

-E in regula, ma calmeaza el. De ce nu imi spui mai intai ce ai patit la gat.

-Bine...Am fost muscata de un vampir. Contele Dracula e real.

David ma priveste neintelegand nimic.

-Asta e imposibil...Nu cred ca esti bine! spune el in cele din urma.

-L-am vazut..Adica, i-am vazut doar ochii, dar stiu ca era el. Tinutul asta e blestemat, iar satenii de aici...Ei m-au condus la el pentru ca acesta sa ma ucida, dar pentru nu stiu ce motiv nu a facut-o.

Nu asa mi-as fi dorit sa imi iasa vorbele din gura. Acum l-am facut si mai confuz si probabil crede ca am luat-o razna de tot.

-Asta pare...De ce nu imi spui daca stii ceva de ceilalti mai bine? spune el incercand sa schimbe subiectul. E evident ca nu m-a crezut.

-Nu stiu nimic despre Austin, dar...ma opresc si ochii mi se umezesc, lasand cateva lacrimi sa imi inunde obrazul.

-Ce e?

-Lesley...e moarta...I-am vazut trupul. Uite! I-am gasit si esarfa! spun eu scotand-o din buzunar.

-Lesley a plecat cu Alan. Am vazut-o cu ochii mei. Nu stiu unde ai gasit esarfa asta, dar sunt sigur ca nu i s-a intamplat nimic.

-Crezi ca sunt nebuna? Atunci de ce ne-au inchis aici? Stiu ce am vazut si tot ce am zis e adevarat! tip eu izbucnind in plans.

David ma imbratisaza. Dupa tot ce i-am povestit are toate motivele sa ma creada nebuna. Poate chiar sunt. Nu m-ar deranja acest lucru. Mi-ar placea ca nimic din toate astea sa nu fie real.

-Sunt sigur ca totul are o explicatie! O sa ne intoarcem acasa unde o sa te faci bine! imi spune el incet.

Nu am mai zis nimic, de teama sa nu il confund si mai tare. David se ridica si incearca sa deschida usa, dar nu reuseste. Incepe chiar sa strige dupa ajutor, dar nu raspunde nimeni. Intr-un final renunta si se aseaza din nou langa mine, care ma tineam cu mana de gatul ce imi devenise atat de uscat, nu stiu daca de la sete sau de la durere. Dupa ce mai stam un timp cineva se aude venind. Usa se deschide incet. Eu si David ne ridicam in picioare. Pe usa intra Sofia.

-Haideti! Trebuie sa ne grabim, pana nu vine cineva, spune aceasta incet.

Iesim impreuna cu aceasta. Afara aproape ca se inserase. Incercam sa iesim nevazuti din sat si ajungem din nou in padure.