Mireasa lui Dracula (necesită editare)

13. Acasa

Vladimir arata destul de elegant in costumul sau negru din stofa. Cu toate ca tinuta era cat se poate de moderna, infatisarea sa emana un aer din vremuri demult apuse, poate din cauza parului care ii cadea jucaus pe umeri. Desi era noapte, si-a acoperit ochii cu niste ochelari de soare. Reusea sa se controleze in prezenta oamenilor, dar ochii probabil ca il tradau. A gasit-o destul de repede pe Adela si, spre surprinderea mea, pe usa magazinului de antichitati era pus un afis pe care scria: ''Inchis pentru o perioada nedeterminata". Cu toate acestea Vladimir a batut la usa de mai multe ori. Dupa o vreme o femeie deschide usa. Privind-o din departare, mi-a luat ceva timp sa o identific. Femeia care a aparut in pragul usii nu semana deloc cu Adela pe care o stiam eu. Arata ca o femeie destul de nearanjata, cu ochii inrositi de la plans, purtand vesminte murdare si  parul ciufulit. 

-E inchis! Nu vezi afisul! se rasteste aceasta la Vladimir. Pana si vocea ei pare a unei straine.

-Scuzati-ma, doamna mea, nu am vrut sa va deranjez! Mi s-a spus ca sunteti istoric si as avea nevoie de ajutorul dumneavoastra pentru o cercetare pe care o fac! se adreseaza Vladimir.

Adela il priveste o clipa surprinsa. Vladimir isi afiseaza zambetul acela de neuitat.

-Numele meu este Vlad! continua acesta.

-Bine, Vlad! O sa imi iau haina si ne vedem in cateva clipe! spune aceasta si intra in casa.

Vladimir pare nedumerit de raspuns, probabil pentru ca se astepta sa fie invitat inauntru.

-M-am intors! exclama Adela mult mai vioaie. Imi cer scuze ca nu te-am invitat inauntru. Doar ca aveam nevoie de putin aer, deoarece de zile intregi nu am mai iesit din casa.

-Ce s-a intamplat? Daca nu sunt prea nepoliticos sa intreb. 

-E in regula! E vorba de fiica mea. A disparut din nou! Am dus-o seara la culcare si dimineata fereastra era sparta si Iolanda nicaieri! vocea Adelei se intristeaza si cateva lacrimi i se scurg pe obraz.

-Poftiti! ii intinde Vladimir o batista alba. 

-Multumesc! raspunde aceasta incercand sa schiteze un zambet. Cu ce te pot ajuta? intreaba aceasta dupa ce isi sterge lacrimile.

-Sunt pasionat de istorie si de miturile macabre. Am auzit de acest loc si despre legendele sale obscure. Ati auzit vreodata de un anume Giuseppe Harold? 

-Nu imi suna cunoscut! Imi pare rau, dar nu cred ca va pot ajuta!

-Cine a fost acesta?

-Un calugar care a trait in Anglia medievala. Credea ca undeva pe aceste meleaguri exista o poarta a iadului. 

-Imi amintesc acum! Cred ca te referi la Calugarul Nebun. Am citit nenumarate lucrari despre el. A fost printre putini care au scris despre acest loc. Ce anume de intereseaza?

-Se zvoneste ca a scris totul in jurnalul sau, "Cercurile Apocalipsei" , chiar m-ar interesa sa gasesc aceasta carte. Se spune ca a fost ingropata cu el. Stii unde este mormantul sau?

-Ei bine, nu am auzit niciodata despre aceasta scriere. Probabil ca nici nu exista. Esti un istoric si probabil ca stii ca cea mai mare parte din istorie este neadevar, pentru a nu panica omenirea. Mormantul calugarului a fost descoperit de niste arheologi englezi. Toate obiectele gasite acolo se afla probabil expuse in Muzeul de Istorie din Londra. 

-Va multumesc pentru timpul acordat si imi pare rau pentru fiica dumneavoastra. Sper sa o gasiti in curand! spune Vladimir.

Adela incepe sa planga din nou.

-Ce faci? ma intreaba fata al carui nume nu l-am retinut.

Nu ii raspund deoarece nu vreau sa imi intrerup concentrarea.