Mireasa lui Dracula (necesită editare)

24. Renuntarea

Viscolul parca a incetat si noaptea pare mai senina ca si cum s-ar fi facut dintr-o data vara. Cerul incepe sa se impanzeasca de stele, care rasar una cate una din intuneric. O liniste deplina invaluie padurea si un parfum ametitor se simte in aer. Copacii dezbracati de frunze nu se mai misca. Parca au adormit cumva in acest vis de iarna. Cristalele fine de zapada stralucesc insa cu mai multa intensitate. Nici o miscare, cu exceptia contelui. A zis ca nu va fi inselat inca o data. Cu totii l-au inselat: satenii, Quinn, eu...Asta trebuie sa ii explice comportamentul de mai devreme! Toti cei in care are incredere il vor trada mai devreme sau mai tarziu! Gandurile acestea incearca sa imi explice comportamentul sau cu privire la mine. Nu! Vladimir pe care il cunosc nu e asa. Nu mi-ar face rau intentionat. Contele isi intoarce privirea de la mine si se deplaseaza in centrul tuturor, ducand-o pe Ana cu el. Ana continua sa zambeasca. Nu am vazut-o niciodata atat de fericita. Probabil ca isi imagineaza ca acum ea va deveni contesa, ca imi va lua locul. Statutul acesta imi e indiferent. Nu vreau sa fiu contesa acestor fiare fara umanitate. Niciodata nu mi-am dorit asta. Tot ce am vrut a fost sa fiu contesa lui si doar a lui. 

-Daca urasc ceva din toata inima, acel lucru e tradarea. Imi tin mereu promisiunile si ma astept ca si voi sa faceti la fel! se adreseaza de data aceasta tuturor, fara macar sa isi arunce privirea inspre mine. Ana...ti-am promis ca iti voi oferi protectia mea si ca te voi accepta alaturi, ca o sa fii una dintre noi.

-Si sunt foarte recunoscatoare pentru asta! zambeste ea. Ma simt deja una dintre voi. Asta e locul meu.

Vladimir zambeste din nou.

-Doar ca...nu esti una dintre noi! rosteste pastrandu-si zambetul.

-Ce vrei sa spui? intreaba aceasta nedumerita, nefiind sigura ca a inteles bine.

-Ceea ce ne tine impreuna este loialitatea, respectul. Tu nu ai aceste calitati. Te gandesti numai la tine si actionezi pe la spatele tuturor pentru a-ti atinge scopul.

-Asta nu e adevarat! As face orice pentru tine!

-I-ai ajutat sa fuga pentru a o invinui pe Lucia! 

-O crezi pe ea? Ea lasa doar haos in urma ei. O sa iti aduca distrugerea! izbucneste Ana.

Vladimir ii pune mainile pe fata.

-Vrei sa verific singur? Am trait timp de secole si am invatat sa recunosc oamenii in tot acest timp.

Ana se retrage rapid.

-Le-am ucis pe vrajitoare pentru tine! Imi spui acum ca toate au fost degeaba. Daca vrei sa cuceresti lumea, nu o sa o poti face cu Lucia alaturi. Ar trebui sa stii deja asta!

-Nu! Datorita a ceea ce ai facut o sa te las sa traiesti, departe de mine si de noi. Nu o sa imi mai stai in cale si ar fi bine sa nu ne mai intalnim niciodata. Trebuie sa pleci acum! Daca te intalnim din nou lucrurile nu vor mai sta asa!

-Unde voi merge? Soarele e pe cale sa rasara! Nici nu as reusi sa ies din padure!

-Atunci ar trebui sa te grabesti! exclama contele la fel de serios.

-Lucia...Asta nu s-a terminat! imi rosteste cu o voce amenintatoare, chiar daca toata lumea o aude, dupa care dispare in intuneric. 

-Ar trebui sa va adapostiti si voi. Avem multe de discutat. O sa cucerim Moscova in cateva zile.

Ceilalti vampiri se retrag. Nu ma asteptam la aceasta intorsatura de situatie. Raman pe loc incercand sa imi adun gandurile. Contele apare in fata mea si isi pune mana pe umarul meu. Tresar si il resping, din instinct. Nu as fi vrut sa fac asta, dar totul s-a intamplat atat de rapid, incat am actionat fara sa gandesc. Trupul meu se teme de puterea mainilor sale, care in Moscova pareau atat de tandre, incapabile sa imi faca vreun rau, iar ochii sai pareau atat de blanzi, incat nu ar fi putut sa ii faca pe ai mei sa sangereze. Intreaga lui fiinta nu imi mai aduce siguranta. Intre mintea si trupul meu incepe o confruntare. E ca si cum as fi doua persoane intr-una singura. Gandurile incearca sa imi calmeze corpul inspaimantat. Nu vreau sa imi fie teama de Vladimir, dar nu reusesc sa ma calmez nicicum.