Mireasa lui Dracula (necesită editare)

3. Noaptea

Ajungem in sat aproape spre seara. Cioara aceea neagra nu ma mai urmarise, fapt ce m-a facut sa ma calmez si sa ma amuz de gandurile de mai devreme. Din departare satul parea normal, dar cu cat ne apropiem mai mult, cu atat lucrurile par tot mai ciudate. La intrarea in sat nu intalnim nici un om, ceea ce se intampla si mai incolo. Strazile sunt pustii, dar putem observa luminile aprinse la fiecare casa.  Acest loc era cuprins de o liniste care creea o atmosfera invaluita in mister. Nu am putut sa nu observ ca pe fiecare usa era atasata cate o cruce mare din lemn.

-Oamenii de aici sunt foarte religiosi, spune Ana vazandu-ne ca ne holbam. Tinem mult la credintele noastre.

Acest lucru parea adevarat deoarece in centrul satului se intindea o biserica inalta, mult prea mare pentru un sat asa de mic. Trecem pe langa o curte unde vedem in sfarsit niste sateni, imbracati si ei in haine populare, dar care ne privesc aproape cu dispret, ca si cum ar fi nemultumiti de vizita noastra. Ne oprim in fata unei porti inalte, vopsite in rosu.

-Asteptati aici putin, ne spune Ana intrand in casa, lasandu-ne sa asteptam in strada.

Stam cateva minute. Lesley si Alan incep sa faca poze, iar David si Austin par foarte prinsi intr-o conversatie. Eu raman insa langa poarta, intrebandu-ma de ce nu ne-a invitat in casa. Aud niste strigate care par sa vina din interior si care par a fi o cearta. Deschid incet poarta si ma apropiu pentru a auzi ce se intampla. Merg pana in dreptul unei ferestre si o vad pe Ana care discuta cu un barbat mai in varsta.

-Stii ca strainii nu sunt bine veniti aici! De ce i-ai adus? Ti-ai pierdut mintile? striga barbatul cu o voce ragusita.

-Stiu ce fac..Fata..ea e aleasa.

-Ce vrei sa spui? Esti sigura? se calmeaza barbatul.

-Trebuie sa adunam consiliul imediat.

Nu am timp sa procesez ceea ce am auzit deoarece simt cum ceva se apropie de mine. Ma intorc si in fata mea vad un caine negru care si-a scos coltii, gata sa ma sfasie in bucati. Nu stiu cum sa reactionez si incerc sa raman nemiscata, sperand ca astfel va pleca, ceea ce nu se intampla. Bestia incepe sa latre si se apropie de mine in viteza. Ma cuprinde o spaima de nedescris si incerc sa tip, dar nu mai am nici glas, asa ca o iau la fuga prin spatele casei. Ma impiedic in iarba care era mult prea inalta si plina de buruieni si cad la pamant. Cainele se apropie de mine si in cateva clipe il vad deasupra mea. Inchid ochii convinsa ca nu mai am nici o scapare, dar dupa cateva secunde ii deschid si observ cu uimire ca acesta se intoarce si pleaca. Uimirea mea dureaza doar cateva clipe deoarece aud vocea Anei:

-Colț...Colț!! Vino aici, baiete. 

 Ma ridic pentru o clipa si ma bucur ca nimeni nu m-a vazut fugind de un caine. Raman ascunsa si astept ca toti sa intre in casa, dupa care ma apropiu de usa, incet, de teama sa nu dau iar ochii cu cainele. Bat la usa si Ana imi deschide.

-Unde ai fost? ma intreaba Austin ingrijorat.

-Doar prin imprejurimi! ii spun cu o voce clara, care sa nu tradeze patania de mai devreme. 

-Lucia, el este tatal meu Augustin, imi spune aratand spre batranul cu care se certase mai devreme, dar care acum zambea suspect.

Dau mana cu el, incercand sa par incantata si afisez un zambet la fel de fals ca al lui.

-Iar ea e surioara mea, Sofia, imi zice aratand spre o fata care parea putin mai mica decat Iolanda, dar care avea parul blond si impletit ca al Anei in doua codite, purtand o rochita de o culoare albastru deschis, care ii scotea in evidenta ochii verzi, ca de smarald. Aceasta intalnire cu Sofia imi face placere deoarece poate asa o sa reusesc sa imi alung din gand imaginea aceea cu Iolanda cu parul incalcit, imbracata in rochia aceea neagra si murdara.