Mireasa lui Dracula (necesită editare)

1. Avertismente

Dupa atatea ore de mers cu masina prin caldura devastatoare, in sfarsit am ajuns la destinatie. Aproape ca se inserase si ne-am grabit sa cautam un loc de cazare. Am ales o pensiune frumos amenajata. O femeie simpatica ne-a condus in camerele noastre. Ne-am dus bagajele si am despachetat. Camerele sunt decorate cu piese de mobilier de lemn, usor lacuite, care respecta stilul traditional al zonei, dar am putut observa si piese mai moderne, combinate perfect cu cele autentice. Perdelele de la ferestre, cearceafurile si asternuturile de pat, fetele de perna, ba chiar si prosoapele de la baie, sunt confectionate din tesaturi executate manual, din fibre naturale. Pe podele erau asternute presuri si covoare. Chiar daca totul mi se parea diferit de ceea ce aveam noi, atmosfera calda ma facea sa ma simt ca acasa.

La intrarea in pensiune am observat o mica biblioteca cu carti vechi care se afla la dispozitia turistilor. Bun, imi zic. De aici o sa incep. Faptul ca reusisem sa invat cat de cat limba romana sunt sigura ca imi va usura cu mult munca. Eram atat de entuziasmata cand David a propus aceasta excursie, din dorinta de a cunoaste cat mai bine estul Europei, incat abea am asteptat sa ajungem si in Transilvania, dupa ce am ramas uimiti de splendorile Moscovei. Acest tinut parca e desprins din alta lume si sunt sigura ca voi realiza un articol senzational, care il va impresiona de data aceasta pe profesorul Warren, care niciodata nu a fost multumit de munca mea, ba mai mult imi critica fara mila orice incercare, spunandu-mi ca nu i se pare interesant sau ca nu am cercetat destul, fapt ce ma enerva la culme deoarece numai eu stiu cate nopti am pierdut din cauza lui. 

-Cine e gata de o plimbare prin imprejurimi? intreb eu entuziasmata pe toata lumea. 

-Maine...Sunt prea obosita de pe drum. Mergeti voi! imi zice Lesley trantindu-se in pat.

-Haide Lesley, nu esti curioasa deloc?

-Avem timp...O sa vin altadata. Mi-e mult prea somn acum.

Ma uit inspre baieti.

-Am nevoie de o bautura! Cine vine? intreaba Alan.

-Eu, ia sa vedem ce delicii beau oamenii de pe aici! raspunde David si ies amandoi.

-Se pare ca am ramas doar noi, ii spun lui Austin si iesim si noi.

Nu intelegeam de ce nimeni nu e asa de entuziasmat ca si mine. E adevarat ca doar Austin si cu mine eram interesati de realizarea unui articol, ceilalti venind mai mult pentru distractie, dar chiar asa?

-Deci, de unde incepem? intreaba Austin asteptand sa preiau controlul.

-Ar trebui sa ne luam un ghid care sa ne prezinte zona. Receptionera mi-a spus ca sora sa, Adela, e bucuroasa sa ne conduca.

-Perfect! Unde o gasim? 

-Mi-a zis ca la un magazin de antichitati, raspund eu si incerc sa gasesc locatia acesteia, dupa indicatiile primite.

-Uite aici trebuie sa fie! ii spun eu si arat spre o cladire micuta cu poarta neagra. Intram si o femeie cu parul blond carliontat ne zambeste.

-Cu ce va pot ajuta? ne intreaba ea incercand sa fie cat mai draguta. Ce v-ar placea sa cumparati?

-Nimic. Am dori defapt sa ne fii ghid.

-A...Voi sunteti turistii aceia straini. Angela m-a sunat si mi-a spus despre voi. Adela, (imi intinde mana) ma bucur de cunostinta.

-Eu sunt Lucia, iar el e Austin.

-Asteptati putin...Iolandaaa!!! striga aceasta din rasputeri, dar nu raspunde nimeni. Mai striga o data si dupa un timp o fata de vreo cincisprezece ani, cu parul castaniu nearanjat, care ii acopera ochii, imbracata cu o rochita murdara si sifonata isi face aparitia.