Mireasa lui Dracula (necesită editare)

16. Noaptea tradarii

In timp ce ratacesc prin padurea care mi se pare fara de sfarsit, simt cum vantul aspru de toamna imi incalceste parul. In minte mi se deruleaza rapid toata viata mea din clipa in care am ajuns in aceste tinuturi pana in ceasul in care am murit: chipurile nemiloase ale satenilor care vroiau sa ma arda pe rug, imaginea lui Relu in care il ucide fara mila pe David, noaptea in care Ana m-a lovit si m-a dus la Vladimir pentru ca acesta sa ma ucida...Toate aceste amintiri imi provoaca o durere care mi se pare insuportabila. Ma trezesc la realitate si descopar ca ma aflu fara sa vreau la intrarea in sat. Ajunsesem aici fara sa gandesc. Trebuie sa plec! Austin ma asteapta! Privesc spre cerul instelat. Inca mai am putin timp! O sa termin cu ei, dupa care, in cateva minute o sa fiu la Rascruce! Odata ce ce voi fi din nou om nu am nici o sansa sa ii fac sa plateasca. Condusa de aceste ganduri intru in sat. Vladimir ma asteapta, impreuna cu ceilalti vampiri.

-Lucia, ai venit mai devreme! spune acesta.

-Deci, unde sunt satenii? intreb neobservand nici un om.

-Se ascund in locuinte, imi raspunde acesta, dupa care tonul vocii sale se intensifica. Sunt contele Dracula, cea mai puternica fiinta din lume. Oricine ma tradeaza nu va ramane nepedepsit! Nimic nu il va salva! Aprindeti-le casele! porunceste acesta si vampirii executa ordinul, creand un haos total.

Satenii care au iest din case sunt inconjurati din toate partile. Vladimir ia in mana o torta aprinsa si se opreste in fata unei locuinte, dupa care o arunca inspre ea, flacarile izbucnind si cuprinzand casa. Usa se deschide si de acolo iese unul dintre cele mai urate cosmaruri ale mele: Relu. Acesta incepe sa o ia la fuga, dar Vladimir il opreste intr-o fractiune de secunda si il arunca la picioarele mele.

-Acum ai ceea ce iti doresti! se adreseaza catre mine. Ce ai de gand sa faci?

In mintea mea e o vraiste totala. Nici eu nu stiu ce sa fac. Mi-am dorit mereu sa ma aflu fata in fata cu el, dar acum ca s-a intamplat nu indraznesc sa fac nici o miscare. Tot ce stiu e ca vreau dreptate, fara sa imi dau seama ce inseamna asta cu adevarat. Il privesc, iar acesta se ridica. Fata sa imi creaza o senzatie de greata, iar ochiul sau bandajat, nu face decat sa il faca si mai dezgustator. 

-O sa ma ucizi sau ce? ma intreaba acesta ranjind.

Il privesc, scotandu-mi coltii la iveala crezand ca acest lucru il va speria, dar nu reusesc decat sa il fac sa izbucneasca in ras. 

-Crezi ca mi-e frica de tine? Nu esti capabila sa ucizi o musca. Chiar daca ti-ai scos coltisorii la iveala, pe dinauntru nu esti decat fata aceea naiva si prostuta cu care am facut tot ce am vrut. Ai fost a mea si nu o sa poti sa schimbi asta. Trupul tau fragil a fost al meu intreg, fiecare particica din el...

La auzul acestor vorbe, Vladimir il tranteste la pamant, lovindu-se cu capul de o piatra. Sangele rosu iese la iveala, iar mirosul sau intepator ajunge la mine, trezind ceva in interiorul meu. Fara sa mai gandesc sar la gatul sau in care imi infing coltii cu putere. Acesta incepe sa tipe la fel cum strigam eu in seara aceea. Frica sa imi creeaza cea mai dulce senzatie cu putinta. Vreau sa il fac sa sufere, asta e tot ce stiu. Ii sorb energia vietii, picatura cu picatura. Nu mai sunt eu, dar sunt constienta de asta. Orice farama de umanitate parca s-a transformat in cenusa, iar instinctele animalice au renascut din aceasta. Partea mea umana a ramas totusi ca o umbra, martora la ceea ce am devenit, fara posibilitatea de a interveni insa. Relu devine tot mai slabit de putere, dar eu ma simt tot mai puternica. Felul in care se zbate pentru viata sa mizereabila imi creeaza o placere imensa. Nimic nu pare sa se compare cu asta. Sangele sau cald nu se aseamana deloc cu cel rece pe care Vladimir mi-l dadea din cate un potir aurit. Cand simt ca deja s-a stins din aceasta lume ma ridic, cautand cu privirea inca o prada vie care sa se lupte impotriva mea pentru a trai. Un trup fara viata nu imi creeaza destula satisfactie. Vladimir ma priveste si ii observ zambetul de pe buze. Era zambetul acela malefic, dar nu ma mai intereseaza ce vrea sa exprime de data aceasta. Ceilalti vampiri sunt pregatiti de atac, cu coltii ascutiti la vedere, invidiosi pe mine, dar cu toate acestea nu fac nimic fara voia lui Vladimir.