Samira - Poveste fără sfârșit ( volumul 2 )

(* 25 *)

,,...vreau înapoi în Franța la Pierre.,,

SAMIRA:

Clipele petrecute în biroul lui au fost scurte dar interese, ceea ce trebuia să fie un sărut și o strângere în brațe a devenit un moment scurt doar al nostru, ne-am dăruit unul altuia uitând de cei din jur.
- Ali trebuie să ieșim urgent, ceilalți sigur ne-au simțit lipsa.
- Știu eu ce este de făcut, mă apucă de mână și ieșim încet fără nici un zgomot, urcăm scările spre camera copiilor unde i-am găsit mai fericiți ca niciodată, mai puțin pe Adam care stătea retras.
- Ne primiți și pe noi? întreb imediat ce intrăm.
- Mami astea nu sunt jocuri pentru oameni mari, îmi atrage atenția Alan.
- A nu? Poate dacă încercăm? îmi încerc totuși norocul.
- Mami crezi că am putea merge acasă? se apropie de mine Adam.
- Ce s-a întâmplat fiule? îl întreabă Ali.
- Nu-mi spune așa! Nu sunt fiul tău , reacționează destul de urât Adam.
- Adam ce este cu tine? mă îngrijorez.
- Nu-mi place aici, nu-mi place casa asta, nu-mi place de el, face semn spre Ali, vreau înapoi în Franța la Pierre.
Chipul lui Ali deveni trist, îl privesc cu compătimire, știam că orice voi spune acum nu voi reuși să schimb cu nimic vorbele spuse de Adam.
- Adam ce am discutat noi acasă, în primul rând trebuie să fii respectuos mai ales că ești într-o casă străină, este total greșit ceea ce ai spus acum având în vedere că Ali vrea să fie prietenul tău și a lui Alan.
- Eu vreau să fiu prietenul tău și tu tăticul meu, se repezi să îl îmbrățișeze Alan pe Ali.
- Nici nu ști cât de mult mă bucur să aud asta Alan, și eu îmi doresc să fiu tăticul vostru mi-aș dori ca voi doi să fiți frații Raniei, ce spuneți?
Adam îl ignoră total în schimb și Rania se apropie de el și îi făcu semn să o ia și pe ea în brațe astfel că acum îi ținea pe amândoi mândru.
Ali în acel moment cu un ochi râdea și un altul plângea , momentul nefericit este salvat de nimeni alta decât Aziza care intră în camera .
- Aici erați, se adresează mie și lui Ali, vă căutăm, haideți să servim masa, mie deja îmi este foame și sunt sigură că și copiilor.
- Ce bine, încerc să mă bucur încercând să schimb dispoziția abia aștept să mănânc chiar îmi este și mie foame.
Ali coboară scările tinandu-i pe amândoi în brațe iar eu de mână cu Adam urmată de Aziza.
- Samira totul este în regulă? De ce Ali este încordat, mă trage puțin Aziza într-un colț al salonului.
Desi Ali mască perfect starea lui de tristețe doar cine îl cunoștea perfect putea să îi citească starea în care se afla și accea era Aziza, lucru care mă făcuse să devin geloasă.
- Adam .....s-a răstit la el și ia spus câteva lucruri care.....
- Îmi pare rău sper să își schimbe curând atitudinea și să-l accepte.
- Da...sper.
Cina am luat-o într-o atomsfera familiară, mâncarea a fost delicioasă, Said o mânca din priviri pe Aziza și se pare că nici Azizei nu îi era indiferent, Adam în continuare a stat bosumflat pe când Alan a fost exact opusul, îl acapara și îl copleșea cu întrebări cu atenție, lucru care îmi făcea inima să crească.
- Ali mâine după ce voi lăsa băieții la grădinița mi-ar plăcea să trec pe la hipodrom să o revăd pe Blanca, îmi este foarte dor de ea crezi că este posibil? încerc să port o conversație cât mai civilizată în fața familiei înainte să părăsim casa lui.
- Da sigur, Blanca după cum ști e mai fericită ca niciodată alături de Layl, se pare că este din nou gestantă, mâine veterinarul o va examina.
- Ce veste bună Ali, atunci nerăbdarea mea va crește. Băieții vă rog să vă luați rămas bun de la Ali, Aziza și Rania, îi împing de la spate Alan așa cum era de așteptat alergă în brațele lui Ali iar Azizei și Raniei le sărută obrazul în schimb Adam se lipi de mine ignorând total.
Deloc mulțumită de comportamentul lui ne îndreptăm spre mașină urmând să am o discuție cât se poate de serioasă imediat ce noi ajunge acasă.
- Alan te rog să urci în camera ta să te schimbi, îi spun cu o voce serioasă imediat ce ajungem acasă.
- Mami dar Adam?
- Cu Adam am de discutat.
- Noapte bună dragii mei , ne saluta părinții mei înainte să urce în camera lor , erau conștienți de gafa pe care Adam o făcu așa că nu încerca nici o clipă să îi țină partea.
- Ne vedem mâine la micul dejun bine? îi ciufuli părul Victor încercând să-i schimbe dispoziția lui Adam.
Said în schimb nu spunea nimic doar îl însoțește pe Alan în dormitorul lui.
- Adam vreau să îmi explici exact , ce anume te deranjează la Ali?
- Nu-mi place de el și punct.
- De când îmi vorbești așa? Ce s-a întâmplat cu tine de te-ai schimbat atât de mult, Adam nu te recunosc.
- Nici eu nu știu ce ai pățit , de când a apărut Ali te-ai schimbat total, nu știu de ce vrei să fim prietenii lui.
- Adam.....
- Îl urăsc din cauza lui Pierre nu mai poate fi tăticul meu, îl urăsc auzi? Nu vreau să-l mai văd.
Fără să mai am dreptul la replică acesta alergă pe scări intrând în camera sa.
Nu așa mi-aș fi dorit ca relația lor să înceapă trebuia să mă gândesc la o soluție, la un plan să-l fac cumva să-l accepte.

Eram în drum spre noua grădiniță particulară, era aceași grădinița la care mergea și Rania, starea lui Adam se mai schimbase puțin dar nu în favoarea lui Ali.
Imediat după ce i-am lăsat la poarta grădiniței am pornit spre drumul care ducea spre hipodrom, aveam mari emoții, locul îmi dădea emoții, revederea cu Blanca mă umplea de emoții.
Intru în biroul lui și îl găsesc concentrat stătea atent cu câteva hârtii pe care le ținea în mână.
- Se poate ? intru încet .
- Habibi, sare de pe scaun venind înaintea mea.
Îmi înconjoară talia cu brațul lui puternic și mă sărută cu foc.
- Mi-a fost atât de dor de tine, te-am visat azi-noapte știi? mă întreabă vorbind foarte aproape de buzele mele.
- A...cum?
- Făceam dragoste chiar aici în birou pe canapeaua asta, mă conduce spre ea.
- Ești un mincinos, mă prefac supărată.
- Zău că așa am visat, încearcă să se mențină serios.
- Ali, trebuie să discutăm, mă ridic din brațele lui și mă îndrept spre fereastră.
Încercam să îmi găsesc cuvintele potrivite.
- Adam nu? mă întreabă trist.
- Da, cred că ar trebui să-i dai un pic de timp , el se acomodează mai greu acum totul este nou pentru el.
- Samira m-a durut foarte tare aseară când a spus că îl preferă pe negrotei în locul meu.
- Ali nu ai de ce să te întristezi.
- Crezi că nu am motive? se ridică furios în picioare.
- Ai? îl întreb mirată de atitudinea lui.
- Bineînțeles dacă mi-ai spune la naiba care dintre ei este fiul meu mi-ar fi mult mai simplu.
- Poftim?
- Vrei cumva să ajung să fac teste ADN să văd exact care este fiul meu?
Dezamăgită, ăsta era sentimentul pe care îl puteam simți acum pentru el, deși credeam că abandonase acest gând se pare că mă înșelasem.
- Și ce s-ar întâmpla domnule prinț dacă în urma testului ai afla că nici unul dintre ei nu este copilul tău? mă apropii amenințător de el tremurând de nervi.
- Samira.....
- Uite vezi? Aici e problema unde îți este încrederea în mine a? Eu am încredere în tine având în vedere că încă locuiești alături de soția ta cu care ai întreținut relații până de curând, eu am avut încredere în tine deși nu trebuia și tu ce faci te îndoiești de mine și de fidelitatea mea?
- Samira dar eu nu am spus.
- Nu, acesta este adevărat dar ai gândit, atunci rămâi cu bine domnule prinț, nu veni după mine acum te rog vreau să mă cauți atunci când în sfârșit ți-ai făcut ordine în gânduri și inimă, îmi iau geanta și trântesc ușa nervoasă în urma mea.