Samira - Poveste fără sfârșit ( volumul 2 )

(* 27 *)

,,Acum știu adevărul Habibi.,,

SAMIRA:

Atât eu cât și Ali îl priveam pe Ahmet ca și cum ar fi un actor de cinema.
Era imposibil ca toate coincidențele să se îngrămădească doar la mine, părinții noștri să fie prieteni încă din copilărie iar băieții mei să fie de fapt veri.
- Dacă vreți putem merge împreună să-i luăm de la grădiniță astfel îi veți cunoaște pe toți 3, îl strâng de mână încurajator pe Ali care mă răsplătește cu un zâmbet.
- Da, sigur să mergem, își șterge lacrimile de pe fată și se ridică în picioare încercând să facă uitată ceea ce se întâmplase mai devreme.
Ieșim din birou în liniște toți 3 și ne îndreptăm spre parcare, eu și Ali urcăm fiecare în mașină lui iar Ahmed în mașina lui cu șoferul pe care îl aștepta.
Ceasul arată 11:40 semn că în 10 minute copii erau liberi, deși nu avusem timp să vorbesc cu Ali îl sun deși el era în spatele meu la 2 metri.
- Ai pățit ceva habibi?
- Nu , cred că ar trebui să o anunți pe Aziza să nu mai vină ea după Rania dacă îi luăm noi.
- Știe deja am vorbit.
- A.....aș vrea să mă ierți că am țipat la tine Ali.
- Eu nu am de ce tu să mă ierți că sunt un dobitoc.
- Pe zi ce trece sunt tot mai convinsă că suntem făcuți unul pentru altul.
- A da? Și cum anume? o face pe neștiutorul.
- Deși ne-am despărțit și ne-am spus adio tot împreună suntem iar atunci când mă privești simt că lumea este doar a noastră.
- Habibi dacă mai spui două cuvinte jur că îți tăi calea , te scot din mașină și ne oprim după primul colț și nu numai că fac dragoste cu tine dar te devorez.
- Obsedatule, mă bufnește râsul.
- Obsedat? E puțin spus nici nu ști cât de mult îmi doresc să fii pentru totdeauna a mea.
- Domnule prinț îmi pare rău dar trebuie să încetăm cu declarațiile urmează să ne apropiem de grădiniță, ține cont, încercă să-i acorzi timp și spațiu lui Adam și bucură-te de atenția cu care te copleșește Alan, sunt sigură că tatăl tău știe ce trebuie să facă.
- Da, încă nu-mi revin din șoc....
- Stttt Ali nu mai deschide subiectul este trecutul lui dacă el va dori să mai vorbească despre asta ascultă dacă nu așteaptă, deși opresc mașina în fața porții încă rămân în mașină să termin de vorbit cu Ali ceea ce nu-i puteam spune în fața având în vedere că Ahmed deja cobora din mașină nerăbdător.
- Încercați să vă relaxați sunt doar niste copii, încerc să-l liniștesc imediat ce cobor și eu din mașină și mă apropii de el alături de noi venind și Ali.
- Copiii sunt mult mai periculoși decât dușmanii scumpa mea, îmi spune însă fără a mă privi.
- Uitați tocmai au ieșit îi fac semn spre băieții mei însoțiți de Rania.
băieții se apropie de mine, Rania de Ali iar Ahmed îi privea în tăcere pe toți 3.
- Copii ce spuneți dacă mergem să mâncăm câte o prăjitură?
- Da,,,, se bucură toți în cor.
- Bine haideți și facem cunoștință în timp ce mâncăm ceva dulce bine?
- Eu nu merg la prăjitură cu el, arată Adam cu degetul spre Ali.
- Adam ți-am spus să nu te mai comporți urât cu tatăl meu că altfel ai să ți-o iei, se enerva Rania.
Dacă pe fața lui Ahmed citeam bucuria cunoașterii , își plimbă privirea de la unul la altul cu zâmbetul pe buze, pe fata lui Ali se așternu din nou tristețea.
- Adam, noi doi am discutat ceva aseară, încerc să-i atrag atenția sătulă de insolența lui, tu chiar nu îți dai seama că Ali nu vrea decât să îți fie prieten și că Pierre urmează să se însoare.
- Niciodată nu voi fi prietenul lui, își strânge mănuțele mici și țipă, niciodată.
Într-o clipă de neatenție Adam începu să alerge spre strada puternic circulată , aud un claxon urmat de o frână și o bubuitură, Adam era întins pe asfalt în fața mașinii negre cu ochii închiși și cu o urmă de sânge la cap.
- Adam, reușesc să țip în timp ce alerg disperată spre el, mă așez în genunchi cu ochii în lacrimi conștientă că nu trebuie să-l mișc.
- O ambulanță vă rog, sunați ..... țip disperată, Ali se așeza în genunchi lângă mine speriat și disperat, Alan și Rania rămase în grijă lui Ahmed care urma să-i ducă acasă.
- Ali..... De ce nu reacționează, Ali de ce nu vorbește cu mine,,,, Ali mă zbat în brațele lui care mă țineau strâns.
Ambulanța ajunse în câteva minute, îl așeză cu grijă pe targă și pentru siguranța lui medicii au hotărât că eu să nu îl însoțesc datorită stării mele așa că i-am urmat cu mașina la volanul căruia era Ali.
Aflasem că are un traumatism toracic și o hemoragie internă, era în operație de 2 ore și întreaga familie în sala de așteptare, primisem în nenumărate rânduri calmante de la asistente dar nici unul nu își făcuse vreun efect.
Începusem să mă rog și la Dumnezeu și la Allah eram în stare să-mi scot inima din piept doar că el să fie bine, Ali mă ținea în brațe, în permanență mă încuraja și nu-mi dădea voie să cad.
Atenția ne este atrasă de o asistentă care iese pe ușa sălii de operație cu o figură tristă.
- Fiul meu? mă reped spre ea.
- Încă este în operație, totul a decurs bine până acum dar problema este că a pierdut foarte mult sânge, avem nevoie de un donator.
- De ce grupă aveți nevoie întreabă fără să mă privească Ali.
- 01+, răspunde asistenta.
- Eu am 01+, răspunde mândru Ali.
- Vă rog să mă însoțiți trebuie să vă pregătim veți intra în sala de operații vom face transfuzia directă.
Grăbit și fără să mă privească urmează asistenta cu care dispare în spatele ușilor albe.
Mă așez din nou pe scaun mult mai liniștită știind că operația decurge bine, știam că fiul meu este un luptător și că nu se va lăsa doborât cu una cu două, îl iubeam ca ochii din cap și nu aș fi putut să trăiesc fără el, Alan ar fi fost incomplet fără el.
Aleg să stau retrasă, aveam senzația că prezența familiei mai mult mă agită decât mă liniștea, Ali iese fericit semn că operația se terminase cu bine.

- L-ai văzut? mă apropii de el .
- Habibi, operația a decurs bine, îmi cuprinde fața în mâini , am un băiat luptător seamănă cu mine.
- Ce vrei să spui? deși știam la ce se refera prefer să mă lămurească el.
- Acum știu adevărul Habibi, știu că Adam este adevăratul meu fiu.
- Ali, scumpul meu îmi așez și eu mâinile pe obrajii lui îmi pare rău să te dezamăgesc dar amândoi băieți au grupa de sânge 01+, amândoi sunt copii tăi.
Deși mă așteptam să văd tristețe în ochii lui, citesc mândrie.
- Atunci nu-mi rămâne decât să sper că atunci când se va trezi Adam din coma indusă de medici să mă privească cu alți ochii și să-l anunț că sunt gata să lupt pentru a ajunge la inimioara lui.
- Vei ajunge dragul meu, ai doar răbdare dar nu îi neglija pe Rania și pe Alan care au nevoie de atenție și protecție.
- Nu vor duce lipsă de nimic nici unul dintre ei, pe toți îi iubesc în egală măsură habibi.
- Îți mulțumesc că ai revenit în viața mea Ali.
- Eram un mort viu fără tine habibi.
- 'iinaa ahbk ( te iubesc)
- 'iinaa ahbk habibi. ( te iubesc iubito).