Samira - Poveste fără sfârșit ( volumul 2 )

(* 12 *)

"...îmi venea să urlu cu toată forța mea în speranța că așa voi scăpa de durere"

ALI:

- Ce s-a întâmplat Ali? Ai reușit să vorbești cu ea?
Ca un om înfrânt îmi las capul în mâini, felul cum se comportă cu mine, răceală cu care îmi vorbea, ura din sufletul ei nu era decât din vina mea, eu eram singurul responsabil de această schimbare.
- M-am convins că nu mă mai vrea, acum ce să fac Aziza cu cine să mă lupt cu morile de vânt?
- Hei, cine ești tu? Ali nu te recunosc, unde este bărbatul puternic peste care nimeni nu trece?
- În fața ei nu am nici o putere, sunt ca o cârpă, mergem acasă?
- Da sigur.

Ajunși acasă urcăm în cameră, mă dezbrac și le arunc pe unde apuc mă simțeam neputincios și să mă dezbrac, îmi venea să urlu cu toată forța mea în speranța că așa voi scăpa de durere.
- Ali vii? Pot închide lumina? o văd pe Aziza urcată deja în pat.
Sting lumina și mă bag și eu lângă ea, își ridică capul după pernă și și-l așează pe pieptul meu.
- Ce ai de gând să faci de acum?
- Nimic, o voi lăsa în pace pentru că asta își dorește, i-am făcut destul rău.
- Ali, nu poți renunța la ea chiar atât de simplu.
- Ea a renunțat deja Aziza, povestea noastră a ajuns la sfârșit.
- Sunteți doi orbi , nu vedeți cât de mult vă iubiți unul pe altul, Ali știu că eu sunt vinovată, se ridică în fund, eu stau în calea iubirii voastre, îmi pare rău.
- Aziza, tu nu ești vinovată de nimic, îți mulțumesc că exiști în viața mea, sunt mândru că ești soția mea, că ești așa.....alta în locul tău ......
- Nu ar fi vrut să renunțe la tine niciodată știu.
- Totuși mă bucur că în seara asta am văzut-o în compania fratelui ei și nu al unui alt bărbat.
- Mi-a plăcut de Said, are el aerul de băiat rău dar în sufletul lui este un romantic incurabil.
- Ai dreptate este un băiat foarte bun și sufletist, mâine va trimite un camion la hipodrom să își recupereze iapa pe Blanca.
- Cu siguranță Layl nu va fi destul de încântat.
- Și el va avea inima frântă, mai ales că un nou mânz este pe drum.
- Blanca este gestantă?
- Aham.
- Adică vei fi bunic?
- Cam așa ceva nu? ne amuzăm.

Deși nu am reușit să dorm foarte mult întreaga noapte, imaginea Samirei îmi apărea în față imediat ce închideam ochii.
Încă odată mi-a demonstrat că în fața ei sunt un nimeni, felul în care s-a comportat cu mine în baia restaurantului și modul în care a reacționat corpul meu la atingerea ei a fost mult prea mult pentru mine.
O voi lăsa în pace nu o voi mai caută, dacă ea dorește să ne comportam ca doi străini , îi voi respecta decizia.
Aziza nu mai este în pat lângă mine semn că este deja trează așa că o urmez.
După un duș îmi aleg cele mai lejere haine pe care le am și cobor în salon unde o găsesc dând ultimele indicați oamenilor din casă.
- Bună dimineața Aziza.
- Bună dimineața somnorosule, nu mai pleci la hipodrom?
- Nu, m-am răzgândit nu vreau să îi văd tristețea lui Layl atunci când Blanca va pleca.
- Ai mâncat? Mă apropii de ea și îi mângâi burtica.
- Încă nu te-am așteptat să luăm micul dejun împreună.
- Ce ai spune dacă am lua micul dejun în oraș? Și poate mergem prin mall să ne uitam după lucruri pentru bebeluș?
- Chiar voiam să te întreb dacă ai fi de acord să începem amenajarea camerei pentru el.
- Abia aștept, o prind de mână și o aduc la pieptul meu.
- Ești un om atât de bun Ali.
- Dar nu suficient de bun pentru ea, spun trist.
- Gata cu tristețea astăzi, da? Îmi cuprinde fața în mâini, urc să-mi iau vălul, geanta și mergem bine?
O urmăresc cu privirea cum urcă scările și ies din casă, gradina plină de flori și verdeață îmi dădea sentimentul de acasă, de liniște dar nu eram împlinit, îmi lipsea ea.
- Mergem? apare în spatele meu Aziza.
- Hai urcă în mașină, îi deschid portiera.

După un mic dejun copios, decidem să mergem ușor spre magazinele cu articole pentru bebeluși.
- Ali uite ce hăinuțe mici, exclamă Aziza, Allah încearcă să mă temperezi să nu cumpăr tot magazinul.
- Ador atât de mult felul în care te bucuri Aziza , ești mai ceva ca un copil mic, îmi pare rău să-ți înfrânez dorința de a cumpăra totul dar ne vom limita doar la câteva lucrușoare albe având în vedere că nu știm ce va fi.
- Ali îmi doresc atât de mult să îți dăruiesc un băiat, lasă capul în pământ.
- Hei, ce am vorbit? îi prind bărbia și io ridic ușor, dacă în țara noastră era total interzisă orice atingere în public aici eram liberi și puteam să ne comportam cum doream.
- Tatăl tău își dorește un nepot.
- Eu sunt tatăl bebelușului și soțul tău așa că este ultima dată când discutăm despre așa ceva bine? o îmbrățișez puternic, acum hai să vedem ce cumpărăm.
Petrecem 2 ore în magazin admirând fiecare articol , reușisem să mă detașez cât de cât de gândurile triste , momentan copilul meu merita întreaga atenție.
Plătim cumpărăturile și ieșim veseli din magazin când în fața noastră apar Jamila și Damian care se comportau că doi adolescenți la prima lor întâlnire.
- Ali, Aziza, ce mă bucur să vă văd, exclamă Jamila.
- Plăcerea este de partea noastră, spune Aziza.
- Când v-ați întors? mă întrebă Damian.
- Suntem de câteva zile în România, îi răspund scurt evitând să o privesc pe Jamila, Samira îi moștenise trăsăturile feței și de multe ori aveam impresia că cea din fața mea era ea și nu mama ei.
- De fapt suntem vecini, completez.
- Serios? Își mări ochii de uimire Jamila.
- Da, stăm la două străzi distanță de voi.
- Aziza nu-mi spune că ai părăsit palatul pentru o viață aici, dă-mi voie să te privesc ești o graviduta foarte frumoasă.
- Mulțumesc, îmi place foarte mult România.
- Fără nici un refuz diseară vreau să vă avem la cină, ne arată degetul.
- Noi de fapt.....încerc să refuz într-un mod decent invitația.
- Nu putem să refuzăm invitația voastră, se repezi Aziza.
- Vom putea să discutăm și de felul cum merg lucrările pe șantier, îmi aminti Damian că eram asociați.
- Sunt sigur că totul merge bine, mormăi.
- Acum vă lăsăm ne vedem diseară, o zi bună să aveți.
- Mulțumim asemeni.
Ne încheiem întâlnirea și fiecare pornește în direcția opusă.
- Aziza de ce ai acceptat, nu cred că voi putea să mai intru în casa aia.
- Ali, mă opri, nu vei putea trăi niciodată dacă te vei ascunde.
- Dar și-a exprimat clar dorința că nu mă vrea aproape de ea și va crede că în continuare....
- Nu are ce să creadă, suntem vecini și ești asociatul tatălui său.
- De ce nu te iubesc pe tine, femeie minunată? o privesc sincer.
- Alqadr , ldhlk tama kitabataha lana ( destinul, așa ne-a fost scris).