Samira - Poveste fără sfârșit ( volumul 2 )

(* 1 *)

,,... centura este un pic mai spre dreapta,,

SAMIRA:

Înainte să intru în salon la fel ca în fiecare dimineață îmi rezerv o clipă să îmi privesc minunata familie din prag.
Îmi doream să cunosc și eu adevărata dragoste și să trăiesc cu aceeași intensitate fiecare clipă așa cum o fac părinții mei. Deși trecuți de vârsta adolescenței nu se feresc niciodată să își declare iubirea eternă în public. Bunica mea o femeie minunată un suflet cald și blând, de origine poloneză renunțase la totul pentru bunicul meu aflat acum lângă Allah, l-am pierdut când eu eram mică.
O invidiam pentru puterea ei de a renunța la țară, familie și religie totul pentru dragoste, chiar și după moartea bunicului a dorit să rămână musulmană, așa putea ajunge alături de el.
Mama devenise ortodoxă înainte de a se căsători cu tati, pentru ea această religie nu îi limita libertatea și dreptul de a se afirma.
- Bună dimineața familia mea frumoasa, îi salut și îi sărut pe obraz pe fiecare înainte să îmi ocup locul la masă lângă tati.
Îmi iubeam ambii părinți, dar tati pentru mine era Dumnezeul meu deși mama mă crescuse singură până la vârsta de 6 ani.
- Bună dimineața și ție, cum ai dormit? întreabă mama.
- Foarte bine, Said iar a făcut noapte albă? glumesc arătând cu degetul spre scaunul lui gol.
- A venit pe la 6, acum doarme și patul sub el, râde Victor.
- Mare gagicar, afirmă mândru tati spre nemulțumirea mamei.
- Damian cred că ar trebui să porți o discuție destul de serioasă cu el, în ultimul timp lipsește cam mult de acasă, săptămâna aceasta ar trebui să se pregătească pentru admitere și el nici nu are de gând.
- Din nou am devenit un subiect de discuție, apare Said ciufulit și căscând.
- De fapt aș vrea să discut ceva serios cu voi, le atrag atenția asupra mea.
- Samira sper să nu începi din nou cu mutatul, îmi spune tati nemulțumit.
- Tati am aproape 30 de ani...
- 28 domnișoara, 28 încă, mă corectează.
- Draga mea dar casa asta este suficient de mare, mai poate locui încă 3 familii cel puțin, nu înțeleg de ce ai vrea să te ne părăsești, adaugă bunica.
- Voi nu înțelegeți un lucru, are nevoie de intimitate, sare mama în apărarea mea.
- Și unde anume ai vrea să te muți? Cine este cel care vrea să mi te fure? Își îndreaptă tati atenția spre mine.
- Tati nu există un el.
- Eugen este un el, draga mea surioară nu o ea, se bagă în vorbă Said.
- Pfff, fac semn din mână, relația dintre mine și el nu mai există, nu mai formăm de mult un cuplu.
- De ce? mă întreabă mama, îl credeam un băiat bun.
- Este mamă dar nu există acea chimie între noi. Eu îmi doresc să trăiesc o poveste frumoasă de dragoste la fel că a voastră.
- Atunci sper să se întâmple curând draga mea, știi prea bine prin câte am trecut eu cu tatăl tău.
- Vă las, nu vreau să întârzii la cabinet, astăzi am agenda plină de programări, ne vedem diseară, mă ridic de la masă și ies.
Traficul din București era infernal, drumul de acasă până la cabinet în mod normal îl parcurgeam în 15 minute, dar astăzi preconizam cel putin 30 de minute pierdute în mașină.
Reușisem să îmi deschid propriul meu cabinet chiar în buricul capitalei, de fapt nu era chiar un cabinet ci un centru modern echipat, aflat la cele mai înalte standarde. Asiguram intervenţii chirurgicale, ortopedie, diagnostic şi tratament în boli medicale.
- Bună dimineața Irina, o salut pe asistenta mea care îmi era și cea mai bună prietenă.
- Bună Samira, ai întârziat un pic cam mult, intră în cabinet după mine.
- Uf, nu-mi spune traficul e groaznic.
- Îți aduc o cafea?
- Nu mai am timp de așa ceva, cheamă primul pacient.
Am sărit și peste pauza de masă, ceasul arăta deja ora 17:00, când ultimul pacient blănos îmi părăsește cabinetul, iar eu eram frântă.

- Să nu îmi spui că ești obosită și că preferi să te duci acasă să dormi în loc să mă însoțești în seara asta în club, intră Irina în cabinet gata de plecare.
- N-am voie să refuz, așa-i? Mâine dimineață am 4 ore de terapie la asociație, chiar nu ți-e milă de mine? o întreb fluturând din gene.
- Nici să nu aud domnișoară, chiar eu voi veni la ora 21:00 să te iau.
- Bine atunci ne vedem mai târziu.
Îmi plăcea să merg în club să mă distrez, când eram mică luasem câteva cursuri de dans și astfel corpul meu simțea altfel ritmul muzicii.
Rochia roșie lungă și mulată dar nu prea decentă pe care o îmbrăcasem în seara asta îi stârni nemulțumirea lui tati, ca deobicei mama sărise în apărarea mea.