Samira - Poveste fără sfârșit ( volumul 2 )

(* 28 *)

,,Spre fericire habibi.,,

ALI:

Deși Samira încerca să îmi schimbe gândurile, totul se întâmpla așa cum mi-a spus de prima dată, inima îmi va spune care dintre ei doi este fiul meu.
Atunci când am intrat în sala de operație și l-am văzut înconjurat de aparate, fire și doctori am simțit cu inima mi se frânge, am simțit nevoia de a-l proteja și gata oricând să-mi dau viață pentru el.
De câteva minute Adam a fost scos din sală de operație și dus în rezerva specială, așteptăm toți cu nervii întinși la maxim să-l revedem, Samira se mai calmase, tata rămase acasă la mine alături de Aziza , Rania și Alan.
Victor deși era medic rezident specializat pe altă ramură se afla și el în salonul lui Adam împreună cu ceilalți medici care participau la examinare.
Damian, Jamila dar și Said stăteau pe scaune fiecare cu câte un pahar de carton plin de cafea proaspătă.
- Operația a decurs bine , se va recupera repede, este un luptător, pericolul a trecut, ne comunica medicul imediat ce iese din rezervă.
- Mulțumim din suflet ca ați făcut totul pentru a-l salva pe fiul nostru, îi strânge mâna Samira cu ochii în lacrimi.
- Acum putem să-l vedem? îl întreb.
- Sigur că da, Victor a rămas înăuntru urmează să se trezească.
- Atunci ne scuzați, mă trage de mână Samira și intrăm în rezerva fiului nostru.
Acum eu și Samira stătea pe o parte și de alta a patului și îl țineam fiecare de mânuță.
- Mami, scoate acesta primul cuvânt atunci când se trezește.
- Scumpul meu, te-ai trezit......
Adam întoarce rapid capul spre mine și mă privește atent, în ochii lui mă regăsesc, în ochii lui mă revăd copil.
- Ali, iartă-ma nu am vrut să vă fac să vă întristați din cauza mea, voi fi prietenul tău și dacă vrei poți fi și tăticul meu.
Lacrimi de bucurie îmi curg pe obraji, l-aș fi îmbrățișat puternic dar nu puteam așa că m-am mulțumit doar să-i sărut mânuța mică de nenumărate ori.
- Mami iartă-ma și tu pentru că nu te-am ascultat, știu că merit să fiu pedepsit.
- Scumpul meu, nu te voi pedepsi, nu am de ce , trebuie doar să-mi promiți că nu vei mai fugi de lângă mine da?
- Îți promit mami.
În spital Adam mai rămase încă 5 zile, după cum afirmă și doctorul era un luptător, normal semăna cu tatăl său.
Tata și mama veneau săptămânal în București dorul pentru nepoții era de nestăpânit.
3 luni trecuse foarte repede, de fapt fără să ne dăm seama, divorțul a fost pronunțat, dacă în mod normal acesta provoacă tristețe în cazul nostru a însemnat bucurie astfel că a doua zi în fața ofițerului de stare civilă se afla o nouă Aziza la brațul mândrului Said.
Iubirea dintre cei doi a fost la prima vedere dar din cauza situației aceștia au ignorat iubirea care le dădea târcoale.
Urma să locuiască în casa în care am locuit și eu până acum o săptămână, Rania era bucuroasă că avea 2 tătici și 2 frățiori.
Iar astăzi sunt în fața casei căsătoriilor , îmi aștept alături de fii mei îmbrăcați și ei tot la 4 ace viitoarea mea soție care trebuia să ajungă din clipă în clipă.

Știam că urma să fie îmbrăcată într-o rochie de mireasă, imediat după ce plecăm din fața ofițerului ne îndreptăm spre micuța capelă ortodoxă unde un preot va ține o slujbă așa cum se cere și ultima oprire fiind la moschee unde se va întâmpla același lucru.
Limuzina albă din care Samira coborâ se opri la doi metrii de mine.
- Emoționat? mă bate tata bărbătește pe spate.
- Dacă sunt emoționat mă întrebi? Ha, nici aer nu mai am până nu o văd odată.
- Asta este adevărata dragoste fiule, asta înseamnă să iubești.
Samira arată că un înger coborât de pe un nor, optase pentru o rochie cu mâneci lungi și cu o cunună mare de flori pe cap, voia să fie perfecta pentru slujba din moschee.

Curajul îmi este dat de băieții mei care mă apucă fiecare de mână admirandu-si fiecare mama în felul lui.
- Cred că știi ce pățești dacă nu ai grijă de ea, se apropie Damian de mine.
Eram mult prea vrăjit de ea pentru a putea să înțeleg cuvintele lui.
- Ești atât de frumoasă, atât de superbă habibi, îi ating mâna ușor.
- Exagerezi Ali, cel mai chipeș de aici ești tu.
Îi ofer brațul și intrăm în camera unde devenim soț și soție legal.
Dacă aș spune că nu mi-a plăcut slujba ortodoxă aș minți, cântecele și tot ce a citit preotul din Sfânta Evanghelie am ascultat cu mare atenție.
- Crezi că sunt îmbrăcată corespunzător? mă întreabă Samira înainte să intrăm în moschee.
- Ești mai mult decât suficient.

Petrecerea am ales să o ținem într-un cort mare construit în marea grădină a familiei Bakur-Iovan, trebuie să specificăm că nu au lipsit nici Blanca și Layl, ei au fost cei mai fericiți, au fost hrăniți cu mere și cuburi de zahar de către copii.
- Nu știu dacă aș putea să îți mulțumesc că exiști în viața mea, îi șoptesc la ureche, deși eram la a 3 -a melodie pe ringul de dans o strângeam puternic în brațe și nu voiam să dau voie nimănui să danseze cu ea.
- Te iubesc atât de mult Ali, nu aș mai putea trăi nici o clipă fără tine, îmi mângâie chipul și își trece degetul mare peste buzele mele.
Muzica se oprește și ne retragem să aplaudăm, văzând că unul dintre invitați are de gând să se apropie de ringul de dans mă apropii din nou de ea și îi întind mâna, mă privește cu ochii mijiți și cu un zâmbet în coltul gurii.
- Îmi dai mâna, doamna Bin al Saud?
- Unde mergem?
- Spre fericire habibi.