Samira - Poveste fără sfârșit ( volumul 2 )

(* 14 *)

"Pleacă dar nu mă uita habibi"

ALI:

Eram practic dărâmat atunci când am ajuns acasă, nu știu cum reușisem să conduc, dar ce mă dărâmă nu era felul în care se comporta cu mine ci starea ei.
Nu am reușit să dorm întreaga noapte, Aziza a încercat să mă scoată din starea mea, fara rezultat însă.
Micul dejun pregătit cu multa migăleala de bucătăreasă nu-mi stârnește interesul, pofta de mâncare îmi dispăru complet.
- Domnule Saud, va caut domnul Eugen domnul de la asociație, puteți vorbi? Apare cu telefonul în mână una dintre angajate.
Sar imediat în picioare fără să mai spun nimic și smulg telefonul din mână, de ce mă suna? Încerc să-mi răspund singur la întrebare până duc telefonul la ureche.
- Da, Eugen.
- Bună dimineața domnule Saud, îmi pare rău că vă sun așa dimineață.
- Nu-ti face probleme, ce s-a întâmplat?
- Voiam să vă întreb dacă o puteți primi pe Blanca înapoi la hipodrom.
- Pe Blanca? De ce se simte rău? Dar Samira ?
- Samira astăzi va părăsi țara pentru o perioadă foarte lungă din câte am înțeles și aseară m-a sunat și m-a pus să vă întreb dacă sunteți dispus să o primiți pe Blanca înapoi, mai ales că mânzul care este pe drum si să crească alături de ea și Layl.
- Da sigur, o puteți trimite.
- Mulțumesc, o zi bună domnule Saud.
- Ali? Ce s-a întâmplat? Apare în spatele meu Aziza.
- Pleacă...
- Cine?
- Samira, părăsește astăzi țara.
- Îmi pare rău.
Păstrând tăcerea ies din casă, mașină tocmai îmi era scoasă din curte de către șofer, apropierea unei mașini mă făcut să-mi întorc capul și o văd pe ea, Said era la volan , iar ea pe scaunul din dreapta.
Trec pe lângă mine și mă lasă în urmă, aș fi vrut să strig dar oricum nu mă va asculta, oricum nu m-ar fi auzit.
- Pleacă dar nu mă uita habibi....știu că m-ai iubit și încă mă iubești, o iubire ca a noastră nu se poate termina așa, vorbesc singur.
O ploaie neinvitată și destul de furioasă începe să cadă, mă lovește cu stropi ei mari, eram ud, mi-aș fi dorit ca ploaia să-mi spele și inima, să mă curețe de durere. Gândul că nu va mai fi aproape de mine este insuportabil, i-am distrus visele, i-am distrus viața.

- Iartă-mă habibi, cad în genunchi ridicând capul spre cer.
- Ali, vino vei răci, apare lângă mine Aziza cu o umbrelă.
- A plecat de tot Aziza, mă agăț de brațul ei.
- Se va întoarce vei vedea, acum hai în casă.
Ajutat și de cei doi bodyguarzi mă adun de pe jos și intru în casă, condus de Aziza direct în camera noastră.
- Dezbrăca-te de hainele ude merg să îți pregătesc cada.
Fac totul robotic, mă dezbrac de haine, fac baie și apoi mă îmbrac cu treningul pregătit pe pat de Aziza.
- Domnule Saud, aud bătăi în ușă.
- Intră, strig fără vlagă.
- Doamna Aziza se simte rău, cred că bebelușul se grăbește, mă anunță una dintre angajate.
- Bebelușul? Aziza? Allah...
Încep să alerg pe scări , o găsesc întinsă pe canapea strângând din ochi și pumni.
- Aziza...îngenunchez lângă ea, ce trebuie să fac?
- Tu nimic decât să mă duci la spital mai repede că nasc aici pe canapea, țipă la mine.
- Ionuț, ajuta-ma să o duc la mașină.
Ajunși la spital este preluată de echipa de medici care o așteptau, rămas în sala de așteptare încep să mă frământ de emoții și griji, îmi doream ca Aziza și bebelușul să fie bine, acest bebeluș va fi salvarea mea.
- Domnule Saud? mă strigă doctorul transpirat.
- Da, cum este soția mea? Copilul?
- Felicitări aveți o fetiță sănătoasă de 3.300.
- Și Aziza?
- Și mama este la fel de bine dar totuși tristă, din câte am înțeles își dorea un băiețel ați face bine să discutați cu ea pentru a evita o depresie postnatala.
- Sigur, vă mulțumesc pentru sfat.
- Veți fi condus în salon imediat ce va fi mutată, multă sănătate.
- Mulțumesc.
O fată, aveam o fată, eram în sfârșit tătic, eram fericit în ochii îmi apar lacrimi de bucurie niciodată n-am crezut că mă voi simți așa de împlinit.
- Ionuț, până o va muta pe Aziza în salon, vreau să te duci să-mi cumperi cel mai mare buchetul de trandafiri albi , eu rămân să îmi anunț părinții.
- Bineînțeles domnule.
- Mă găsești tot aici, încearcă să te grăbești.
Îmi scot telefonul din buzunar și îl apelez pe tatăl meu pentru a-i da minunata veste.
- Ali, ce mă bucur fiule că m-ai sunat, ai cam uitat de părinții tăi și tu și Aziza.
- Tata te-am sunat să te anunț că Aziza tocmai a născut.
- Avem un băiat?
- Nu tată de data asta avem o fetiță, o mică prințesă.
Nu-mi mai vorbește, după cum respiră îi recunosc starea, este supărat, își dorea un nepot nici de cum o nepoată.
- Tată o vom iubi la fel de mult ca și în cazul în care era băiat.
- Fiule o fată nu ne va duce numele mai departe așa că ai face bine să întrebi doctorul când vă puteți apuca din nou de treabă vreau un băiat, un moștenitor, îl aud cu lovește cu pumnul biroul.
Adevărul este că nu m-am gândit la încă un copil, acum după ce am ajuns să o cunosc pe Aziza nu știu dacă aș fi în stare să mai întreținem relații intime.
- Când veniți în România? Să o cunoașteți?
- Nu voi veni, și nici voi nu veți veni până nu îmi veți aduce un băiat, îmi închide nervos telefonul .
Mă las să cad pe scaunul din spatele meu, deși știam cât de mult își dorea un nepot, nu mă așteptam să reacționeze așa tata, dar nu conta eu o voi iubi și va fi prințesa mea .
- Domnule am ajuns, uita-ți buchetul, mi-l întinde Ionuț.
Îl inspectez cu privirea și zâmbesc eram mulțumit i se potrivea Azizei, ea era precum un trandafir alb, pur și simplu, pe când Samira era că un trandafir roșu, sălbatic și pasional.
- Bună ziua domnule Saud, soția dumneavoastră tocmai a fost mutată în salon vă rog să mă urmați, apare de nicăieri o asistentă pe care o urmez fără să spun nimic.
Îmi deschide ușa și imaginea Azizei tinand-o la piept pe micuța noastră îmi aduse un zâmbet pe față.
- Ali, mă privi tristă Aziza.
- Te simți bine? îi pun mâna pe frunte după ce așez cu grija marele buchet în vaza cu apă pregătită.
- Nu este băiat.
- Cui îi pasă, m-ai făcut tată și sunt cel mai fericit, privesc vrăjit minunea din brațele ei.
- Ce nume îi vom da? mă întreabă scurt.
- Rania, îi spun în timp ce o iau în brațe pentru prima oară pe fiica mea.
- Părinții tăi vor veni?
- Momentan nu.
- Sunt dezamăgiți, i-am dezamăgit.
- Vor veni Aziza, nimeni nu îi va rezista Raniei, vorbesc vrăjit de cel mai frumos bebeluș pe care l-am văzut în viața mea și era al meu.