Samira - Poveste fără sfârșit ( volumul 2 )

(* 24 *)

,,Nu, nu vreau să divorțez de soțul meu!,,

ALI:

Greu de crezut dar chiar m-am simțit ca sunt acasă atunci când am călcat pe pământ românesc.
Șoferul mă aștepta deja în parcare cu motorul pornit.
- Bună ziua domnule Saud și bine ați revenit.
- Bine te-am găsit.
- Unde mergem? mă întreabă imediat ce intra cu mașina în trafic.
Deși îmi doream să alerg spre Samira, trebuia să ajung acasă la cea care îmi era momentan soție.
- Acasă.
Rania mă aștepta la poarta casei împreună cu Aziza, când au văzut mașină aceasta începu să se bucure din ce în ce mai mult.
Cobor rapid din mașină și le îmbrățișez le amândouă.
- Tati mi-a fost atât de dor de tine, mă strânge cu putere prințesa mea.
- Eu nu mai spun.
- Să intrăm în casa? Sau rămânem aici la poartă, îmi spune și Aziza.
O iau în brațe pe Rania și îmi trec mâna peste umerii Azizei intrând în casă fericiți.
- Tati.
- Da?
- Tu nu mi-ai adus nimic?
- La ce te referi? mă prefac că nu știu despre ce este vorba schimbând priviri cu Aziza.
- Mă refer la cadou tati, gesticulează cu mânuțele.
- Aaaaa despre asta era, pai cred că tocmai le descărca șoferul din portbagaj îi fac semn amuzat spre șoferul care abia intra cu imensă căsuța pentru păpuși.
- Tati ....își mării ochii de uimire.....e..... wow, este pentru mine?
- Nu , pentru mama ta.
- Hai tati nu mai glumi, mami nu are ce să facă cu ea, te iubesc tati ești cel mai tare, se aruncă în brațele mele.
- Poți să mergi în camera ta să te joci, îi fac semn dar nici nu termin de spus că era deja pe scări către dormitorul ei.
Mă apropii de bagaje și scot o cutie frumos împachetată pe care i-o înmânez Azizei.
- Pentru mine?
- Sper să îți placă, l-am ales cu mult drag.
- Dar nu trebuia, spune în timp ce dezleagă pamblica.
- Tu meriți mult mai mult Aziza.
- Este superb, îți mulțumesc Ali, scoate lănțișorul cu pandantivul în formă de soare bătut în
pietre prețioase.
- Aziza ești bine?
- Mda, sigur de ce nu aș fi, încearcă să zâmbească?
- Nu știu mi se pare că o urmă de tristețe îți umbrește chipul.
- Nu.....ți se pare.
- Hai să mergem în birou, trebuie să vorbim.
- Sigur, merg să văd ce face Rania și imediat te urmez.
Intru în birou și prefer să o aștept în fața ferestrei urma să îi comunic ceea ce vorbisem cu tatăl meu.
- Vrei să rog să ne aducă un ceai? îmi spune imediat ce intră în birou.
- Eu nu vreau mulțumesc, îi fac semn să se așeze.
- Aziza după cum ști astăzi am vorbit cu tata.
- Și?
- Află că este de acord cu divorțul nostru, mă așez bucuros alături de ea.
- Serios? Nici nu știi cât mă bucur, încearcă să-mi zâmbească.
- Aham, va schimba contractul nostru și va trece ca clauză că nu ești de acord cu a doua soție, eu doresc să îmi iau alta drept pentru care tu îmi ceri divorțul.
- Este un motiv foarte bun.
- Peste două zile urmează să se întrunească consiliul iar noi va trebui să fim prezenți. Ei ? Ce spui?

- Îmi doresc ca toate lucrurile să intre pe făgașul lor normal, să recuperezi timpul pe care l-ai pierdut cu fiul tău.
- Fii Aziza că am doi, sunt sigur că se vor înțelege foarte bine cu Rania.
- Sunt convinsă.
- Aziza ești sigură că ești bine? Îmi pari cam palidă.
- Da, Ali nu-ți face griji pentru mine am o migrenă de câteva zile care tot nu-mi dă pace.
- Să spunem că te cred, dar nu te cred să știi, după divorț îmi doresc să rămâi în România, îți voi cumpăra o altă casă doar dacă tu îți vei dori dacă nu vei rămâne aici.
- Voi fi bine oriunde aș fi important este să fiu alături de fetița mea.
- Nimeni nu te va despărții de ea Aziza, niciodată.
Mă privi cu ochii triști apoi mă îmbrățișează puternic, din instinct o îndepărtez de mine și îi cuprind fața în mâini.
- Te apreciez atât de mult și îmi doresc atât de mult că tu să fii fericită.
Nu-mi răspunde în schimb din ochii ei izvorăsc lacrimi, multe lacrimi.
- Am putea în seara asta...... dacă vrei să-i invitam la cină pe întreaga familie Bakur-Iovan, îmi spune încercând să schimbe subiectul.
- Nu știu dacă vor accepta invitația în schimb o voi suna eu pe Samira să trimită băieții vreau să-i cunoști și tu.
- Mi-ar plăcea Ali, tu sună că eu merg să pregătesc ceva dulce pentru ei.
Imediat ce Aziza iese din birou o sun pe Samira de care eram atât de aproape și totuși nu puteam fi alături de ea.
- Ali..., înnebuneam când îmi auzeam numele rostit pe buzele ei.
- Bună habibi.
- Ai ajuns?
- Da.
- Mă bucur.
- Samira crezi că ai putea să trimiți băieții pe Said? Aș vrea ca Aziza să-i cunoască, te-as fi invitat și pe tine dar știu că nu vei veni.
- Ai presupus bine pentru că nu voi veni, cel puțin nu acum, îmi este rușine să dau cu ochii de ea, pe băieți imediat îi pregătesc și îi va aduce Said.
- Ți-am spus azi că te iubesc habibi?
- Mult?
- Mai mult și abia aștept să te am aproape clipă de clipă.
- Și eu, acum îți închid merg să pregătesc băieții, te iubesc.
Închid telefonul și din nou emoțiile reapar baietii mei vor veni în casa mea îi va cunoaște Aziza și Rania, îmi doream tare mult să se înțeleagă între ei chiar dacă momentan nu vor ști adevărul.
Sunetul soneriei mă făcuse să grăbesc pasul spre ușă de la intrare că să-mi întâmpin oaspeții, Said intra însoțit de cei doi puști .
- Bine ați venit! îmi desfac brațele că să-i îmbrățișez.
Deși Adam se arată stingher la început accepta îmbrățișarea mea.
- Bună ziua, apare și Aziza în spatele meu cu capul acoperit.
- Bine v-am găsit răspunde Said.
- Aziza ei sunt Adam și Alan, mă așez mândru în spatele lor.
- Sunt foarte încântată să vă cunosc băieți.
- Te rog să intri în salon Said eu merg să-i conduc pe băieți în camera Raniei, îi fac semn.
- Da.....sigur îmi va face o reală plăcere să stau de vorbă cu Aziza.
Îi zâmbesc și urc în scările alături de ei spre camera Raniei.
- Rania, vreau să-ți fac cunoștință cu doi băieți super simpatici, îi atrag atenția.
- Bună băieți, se opri în fața lor, eu sunt Rania, le întinde mânuța.
- Eu sunt Alan.
- Iar eu sunt Adam.
- Mă bucur să vă cunosc credeți că putem să ne jucăm împreună? îi întreabă Rania.
- Sigur.
- Atunci eu vă las să vă cunoașteți mai bine, mă găsiți în salon dacă aveți nevoie de ceva.
Deși sunt ignorat total, sunt fericit pentru că văd cum se leagă anumite lucruri între ei.
Vizita a fost un real succes copii s-au revăzut și a doua zi , vorbeau mereu la telefon la fel ca în cazul meu și a Samirei, nu reușisem să o văd chiar dacă îmi doream foarte mult.
Pe Rania am lăsat-o în grijă ei la insistențele băieților de a petrece tot mai mult timp în compania ei lucru care mă bucură.
În acest moment eu și Aziza sunt în drum spre Maroc un zbor de 4 ore nu foarte liniștitor, aveam mari emoții nu știam ce vor spune cei bătrâni.
Ajunși la palat Aziza este asaltată de femei și dusă într-o cameră alăturată așa cum se cerea iar eu intru în biroul tatălui meu acolo unde era strâns cei care formau Consiliul adică membrii cei mai în vârstă a familiei mele și ai Azizei.
Fără să mai pierdem nici un moment îmi exprim dorința de a începe, susținerea din ochii tatălui meu îmi reda încrederea în mine.
- Ali, am aflat că soția ta a cerut divorțul, începe să vorbească purtătorul de cuvânt.
- Așa este, îmi doresc a doua soție și Aziza nu este de acord.
- Dar în contract este stipulat acest aspect.
- Da.
- Atunci, spune sincer ce te nemulțumește la ea? Faptul că ți-a dăruit o fiică și că în tot acest timp nu a mai rămas însărcinată?
În nici un caz nu voiam să răspund la această întrebare pentru că singurul vinovat eram eu.
- Nu, Aziza este cea mai minunată femeie de pe pământ însă îmi mai doresc încă o soție.
- Atunci o voi chema pe Aziza , face semn spre slujitorul care stătea la ușă și care aștepta ordinul său.
Aziza intra în camera însă cu capul și privirea plecată.
- Aziza soțul tău ne-a spus că vrei să divorțezi , motivele le-am aflat însă vreau să aud și din gura ta, vrei să divorțezi de Ali Bin al Saud?
- Nu, nu vreau să divorțez de soțul meu!