Samira - Poveste fără sfârșit ( volumul 2 )

(* 4 *)

,,...crezi că sunt bărbatul perfect pe care ți-l dorești?,,

ALI:

Îmi declarase război, dar ce nu știa ea era că în toate luptele pe care le duceam, eu eram cel care câștiga, totul era mult mai ușor acum că aflasem cât de bine se cunosc familiile noastre asta reprezenta un avantaj, următorul pas pe care trebuia să-l fac era să-i atrag atenția lui Damian către o nouă afacere.
Pentru o perioadă voi locui în România de asta eram sigur, Aziza ca o bună soție îmi va respecta dorința, o voi aduce din când în când aici să nu se simtă abandonată la palat.
Samira era o femeie pe care trebuia să o am, destul de libertină și sigură pe ea, trebuia să recunosc că era pentru prima dată când întâlneam o femeie de acest gen.
- Pot să știu de ce nu ai spus aseară când am mers la cină că ești căsătorit, apropo unde îți este verigheta? mă întrebă Omar, mă simțeam singur în vilă mea așa că îmi propusesem să mă mut acasă la el.
Deși religia ne interzicea consumul de alcool din când în când mai serveam câte un pahar de whisky, unchiul meu era asemeni Jamilei un libertin dar nu a avut curajul ei de a renunța la islam, eram singurul din familie care îi cunoștea preferințele sexuale de fapt eram singurul în care avea încredere.
- Am preconizat că perfecta familie Bakur-Iovan este împotriva căsătoriilor aranjate așa că de ce să stric frumoasa seară? mint.
- Ali nu cumva adevăratul motiv a fost Samira?
La auzul numelui zâmbesc, imaginea ei întinsă pe birou, m-a făcut să mârâi involuntar.
- Este o femeie foarte ..... interesantă.
- Nu îți voi permite să te joci cu Samira dragul meu nepot, o știu încă de când era în burta Jamilei.
- Nu îi voi face nimic din ce ea nu va dori unchiule.
- Te joci cu focul nepoate, mama ei Jamila a luptat foarte mult și a trecut prin foarte multe lucruri pentru a se putea lepăda de islam. Samira este la fel ca ea, ai putea să ți-o imaginezi stând închisă în palat cu val pe cap și să îți respecte fiecare cuvânt? mă întreabă mijind ochii.
Adevărul ăsta era, Samira niciodată nu ar fi o soție supusă așa cum îmi era Aziza și cum îmi doream.
Femeia pentru mine trebuia să îmi fie supusă, să îmi arate respect, înțelegere și să-mi facă mulți băieți.
- Știu la ce te gândești, începe din nou să vorbească, Samira nu va fi niciodată fabrica ta de copii.
- Dar cine a spus că o vreau ca și soție?
- Ali dacă vrei o aventură cu Samira fii sincer cu ea și spune-i că ești căsătorit.
- Ea nu se uita la mine așa dar să-i mai spun că sunt însurat.
Omar mă privește resemnat și își umple din nou paharul cu băutură.
- Unchiule care ar fi afacerea pe care aș putea să i-o propun lui Damian ca acesta să accepte?
- Tot ce ține de hoteluri, de ce? Ce îți coace mintea?
- Hoteluri zici..... bat cu degetul în pahar, așteaptă și vei vedea, nepotul tău își va deschide cel mai luxos hotel din România împreună cu Damian, îmi dau paharul pe gât cu lichidul arzător.

Astăzi urma să sosească camioanele cu caii cumpărați de la asociația Samirei, bucuros mai ceva decât un copil ies să îi întâmpin.
Privesc cu atenție fiecare cal scos din camion când o iapa îmi atrage atenția.
- Stai! strig la cel care se ocupa cu mutatul lor.
Mă apropii de iapă și sunt tot mai convins că este iapa Samirei, Blanca, știam că este vorba de o greșeală de care puteam să profit cât pot de mult de ea.
- Las-o la mine, o apuc de căpăstru și o îndrum spre țarcul în care îl țineam pe Layl.
- Tu mi-o vei aduce pe Samira în câteva ore lângă mine frumoas-o, o mângâi și îi dai drumul să fie liberă.
Layl un gentleman, o însoțește galopând împreună bucuroși.

- Unde este Blanca, intră țipând în biroul meu.
Abandonez documentele cu care eram ocupat până acum câteva clipe și îmi împreunez mâinile sub bărbie după ce mă uit la ceasul de la mâna, orele la care mă gândeam se transformă în 45 de minute.

Ea era oricum o femeie frumoasă dar când era nervoasă trăsăturile ei gingașe deveneau diavolești, ceea ce mă incita și mă făcea să o vreau mai mult.
- În primul rând bună ziua Samira, te rog să iei loc, îi fac semn spre scaun.
- Scutește-mă de politețuri, unde este Blanca?
- Nu este vina mea că ea a ajuns în camion, mă ridic de pe scaun.
- Ai dreptate, unde este totuși?
- De ce te grăbești, dacă tot am onoarea de a te avea în biroul meu de ce nu mă lași să îți fac o primire așa cum meriți, mă apropii de ea.
Zâmbesc când își dă ochii peste cap și își bagă mâna în păr.
- Uite ce este domnule prinț, nu vreau nici un fel de primire, vreau doar să-mi recuperez iapa și să plec naibii mai repede de aici.
- Mă cheamă Ali, A L I, este chiar atât de greu de reținut? Mi-aș dori tare mult să aud cum îmi pronunți numele habibi, îmi pun o mână pe talia ei și o trag brutal spre mine, icnește atunci când trupul ei firav face contact cu trupul meu tare.
- Tu ești animal? Nu înțelegi că nu mă interesezi? renunță într-un final să se mai zbată văzând că nu îi dau drumul.
- În momentul ăsta chiar mă simt ca un animal, dar unul de pradă habibi, îmi trec mâna peste trupul ei începând cu gâtul, sânii, mijlocul oprindu-mă între coapse.
- Simt mirosul sângelui cum îți clocotește în vene atunci când îți ating trupul, vreau să te dezbrac așa cum prădătorul jupoaie pielea, cu degetele îi împing bretelele de pe umeri iar rochia ei este acum la picioarele noastre.
- Să adulmec mirosul cărnii și să mă servesc habibi, mă năpustesc înfometat asupra ei.
Pe micuța canapea din biroul meu am reușit să o fac să-mi strige numele, care suna demențial de pe buzele ei.
Am avut-o și o mai voiam, refuzam să-i dau drumul din brațele mele, deși încerca să se ridice .
- Ești atât de perfectă, îi sărut gâtul, atât de dulce, atât de frumoasă.
- Și tu ești un arogant și un misogin, se cuibărește mai confortabil în brațele mele.
- Ai uitat nesimțit.
- Bun spirit de observație.
- Acum după ce s-a întâmplat între noi, crezi că sunt bărbatul perfect pe care ți-l dorești? vorbesc fără să-mi dau seama de parcă asta ar fi ultimul lucru pe care mi l-aș dori să-l aflu.
- De ce îți pasă ce cred eu despre tine? Acum că am făcut sex? se ridică de lângă mine și o privesc cum se îmbracă.
- Să spunem că da, mă ridic și mă îmbrac și eu.
O bătaie în ușă îmi distrage atenția de la răspunsul pe care îl așteptăm nerăbdător, o inspectez cu privirea să văd dacă este îmbrăcată și poftesc înăuntru angajatul care aștepta să intre.
- Domnule Saud voiam să vă anunț că toți caii au fost duși în grajduri.
- Voi trece să arunc o privire, habibi mergem? aprobă din cap si ieșim.
Privesc femeia de lângă mine și încă nu îmi venea să cred că tocmai făcusem sex, totul se întâmplase atât de repede și din acest motiv voiam mai mult, o voiam o noapte întreagă să o dezmierd, să o mângâi, să-i arăt ce înseamnă un bărbat adevărat.
- Habibi după cum vezi inclusiv Blanca are parte de aceași tratament pe care l-ai avut și tu mai devreme, îi fac semn spre țarc unde Blanca și Layl se aflau în momentul maxim de tandreturi.
- Ce spui de o cină în seara asta? îmi încerc norocul.
Se întoarce spre mine și mă privește fix în ochi zâmbind.
- Domnule prinț, mi-a plăcut ce s-a întâmplat mai devreme dar cred că ar fi mai bine să ne oprim.
- De ce habibi? îi mângâi obrazul.
- Prezența ta mă neliniștește, ochii tăi mă tulbură iar trupul meu atunci când sunt lângă tine mă trădează, mi-e frică să nu-mi doresc mai mult, mă privește cu sinceritate.
- Unde este femeia bățoasă și încăpățânată, ce ai făcut cu ea? încep să râd.
- Probabil a rămas în birou, dă din umeri.
- Nu habibi, probabil ai lăsat-o la ușa biroului înainte de-a intra, mă apropii și o sărut.
- Se pare că avem un cuplu de îndrăgostiți, îi fac semn spre țarcul unde Layl și Blanca alergau fericiți unul în fața celuilalt.
- Așa se pare, privește spre ei.
- Las-o în seara asta pe Blanca aici, sunt sigur că Layl va fi foarte trist dacă o vei lua de lângă el așa cum și eu voi fi dacă nu accepți să iei cina cu mine în seara asta.
- M-ai șantajat cumva? își mijește ochii.
- Nu știu ce mi-ai făcut habibi dar te vreau din ce în ce mai mult, o iau în brațe și o strâng la piept, ce mi-ai făcut?