Dorințe descătuşate

17

Ema pov.

       
        Pe moment, în nebunia aceea, nu mi-a păsat că mă expun şi că oamenii lui Howell mă puteau vedea acolo la ora aceea, sporind suspiciunile la adresa mea cu privire la tabăra din care făceam parte, pentru că nu mă putea gândi decât la faptul că victime erau tot bietele făpturi nevinovate, rămase captive acolo.

          Cu cât mă apropiam mai tare de zona perimetrată, cu atât inima îşi accelera bătăile, făcându-mă să respir sacadat şi să-mi găsesc cu greu puterea de a mă adresa bărbatului pe care nu-l recunoşteam ca fiind parte din agenția noastră, fapt care m-a determinat să-i analizez subtil şi rapid trăsăturile şi postura impozantă, fiind cel mai probabil de la criminalistică.
         
        — Îmi pare rău! Dar nu te pot lăsa să te apropii mai mult de atât, mi-a spus cel care potrivit ecusonului, era agentul Stone, ridicând o mână în aer pentru a-mi bloca accesul dincolo de banda pe care scria mare şi descifrabil NU TRECEȚI! MPD!

        I-am aruncat o privire piezişă, iar din nu ştiu care motiv, îmi venea să plâng, dar şi să-l lovesc pe cel din fața mea, pentru o explicație care să-mi îndepărteze frustrarea de a nu fi putut face nimic pentru fetele captive în acea casă.

        — Agent Ema Cambel! M-am prezentat la rândul meu, scotând din buzunarul interior al gecii insigna, făcându-l să-şi dea ochii peste cap deloc subtil şi să mă lase să înaintez câțiva paşi. Ce... ce s-a întâmplat aici? Am reuşit să mai întreb, privind stupefiată cum din acea clădire, în doar câteva minute în care o scăpasem din ochi, aveam acum în fața mea ruine ce ardeau mocnit.

        Stone s-a apropiat de mine şi m-a analizat lung, iar după un schimb de priviri fixe, mi-a răspuns descurajat.

        — Oficial? A explodat o țeavă veche de la gaz în urma unui scurt circuit. Neoficial? Eu cred că e mai mult de atât.
A spus mai mult ca pentru el, ridicând din umeri şi înaintând spre partea cealaltă a fostei clădiri, pentru a asigura întreaga zonă.

       Bineînțeles! Mi-am răspuns sarcastic, oftând şi plimbând privirea printre acele dărâmături.

       Citisem în ochii lui aceeaşi frustrare ca şi a mea, iar asta mă făcuse să mă țin după el, pentru a iscodi după mai multe informații le care le-ar fi putut deține.

        — Ce ştii despre cei dinăuntru?
M-am trezit întrebând, plină de speranță, însă Stone s-a oprit pentru o secundă în loc, obligându-mă şi pe mine să fac întocmai.

        — Nimic! A spus răspicat, ridicând privirea de la mine şi fixând pe cineva sau ceva în spatele meu. Dacă vrei informații, probabil ar trebui să le ceri lor.
M-a îndemnat, arătând printr-o ridicare a capului, cele două persoane aflate în vecinătatea mea.

         M-am întors spre locul indicat şi nu mică mi-a fost mirarea să-i văd împreună pe Miller şi pe Howell. Nu reuşeam să disting ce ziceau, însă păreau să discută aprins, până când unul dintre ei şi-a axat atenția în direcția mea de parcă s-ar fi simțit urmărit de către mine, amuțind instant când ochii noştri s-au intersectat.

         L-am urmărit cum se apropie de mine, incapabilă să mai fac vreun pas. Mă aşteptasem să vină acolo Howell, dar nu şi Miller, sau poate că şeful îl chemase.

         — Ce cauți aici? De ce n-ai plecat cu Russel? M-a întrebat nervos, luându-mă de mână şi încercând să mă tragă în afara perimetrului.

         L-am privit încruntată, de parcă abia atunci am realizat că nu fusesem singură în tot acest timp, dar am făcut abstracție de remarca lipsei lui Colin şi mi-am reîndreptat atenția spre Miller.

        — Ce se întâmplă aici?
Am întrebat direct, fără să-mi pese de interogatoriul lui inutil.

       Nimic nu era ceea ce voia să pară iar el ştia ce făceam acolo la fel de bine cum ştia şi faptul că nu puteam să stau departe de acea descindere, despre care nu apucasem să-i spun, căci în loc să mă văd cu el îl trimisese pe Colin.

         S-a apropiat atât de tare de mine, luându-mă pe nepregătite cu îmbrățişarea lui strânsă, trăgându-mă la pieptul său, astfel încât pentru ceilalți asta să pară o scenă aproape romantică pe când pentru el era doar o modalitate de a-mi putea şopti în păr.

         — Am o bănuială, dar ăsta nu e locul pentru discutat asta. I-au sărit ochii din orbită lui Howell când te-a văzut aici, aşa că vezi ce faci.
Mi-a şoptit pe un ton mult mai blând, desprinzându-se din acea îmbrățişare şi plasând un sărut aproape sincer pe tâmpla-mi transpirată, de la strările prin care nu încetam să trec.

         Mi-am ridicat ochii spre Miller şi am încuviințat din priviri că înțeleseaem mesajul, iar mai apoi am depus la rândul meu un sărut cast pe buzele-i uscate, despărțându-mă într-un final de el şi pornind înspre Howell care ne privise în tot acest timp.

        Acela fusese şi momentul în care un fior rece îmi trecuse dispre ceafă spre călcâie, când realizasem asemănarea izbitoare a şefului meu cu cel ce vizitase cu puțin timp în urmă fosta clădire, şi parcă din instinct mi-am îndreptat privirea spre locul unde fusese parcat Suv-ul, lăsându-mă cuprinsă de dezamăgirea de a nu fi descoperit nimic. Maşina nu mai era acolo, iar persoana aceea, cel mai probabil avea să fie indentificată în urma probelor ADN, adunate de la rămăşițele celor cuprinşi sub mormanul de moloz.

          — Domnule!
M-am adresat şefului meu, lăsându-l să mă mustre din priviri, deşi tonul său voia să pară unul indiferent.

         — Cambel! Ai venit şi tu să vezi spectacolul? m-a întrebat arătând spre dezastrul din fața noastră, făcându-mă să mă încrunt.

         Dacă asta numeşti spectacol... am gândit dezgustată, încurajându-l cu mimica feței mele să continue.

         — Parese că cineva din interior a deconspirat misiunea noastră, a spus meditând, cu mâinile în buzunare şi cu privirea pierdută, după care s-a întors spre mine, afişând o expresie pe care nu i-am mai văzut-o până atunci şi pe care n-am ştiut în acel moment cum să o cataloghez. Ce zici de asta? a mai întrebat, sădind în mine îndoiala.

          Asta a fost un apropo sau devin paranoică? m-am întrebat confuză, dar conștientă că tot ce ținea de el sau de spusele lui, era pentru mine ca o provocare al cărei mister trebuia deslușit.