Dorințe descătuşate

2

        Colin pov.

        Nu vedeam momentul ca Miller să se întoarcă în biroul unde mă lăsase să aştept. Aveam un chef nebun de a mă năpusti asupra sa şi de a-i sparge fața aceea prea arătoasă, chiar şi cu riscul de a mă elimina din anchetă. După câteva zile de mijmaşuri a reuşit să mă elimine din bazele de date ale suspecților şi să-mi ofere protecția pe care mi-a promis-o, dar mai aveam o singură problemă. Ema, despre care descoperisem astfel că e agent, fusese acolo şi mă recunoscuse, iar asta nu făcea decât să îngreuneze lucrurile.

         L-am urmărit cum intră pe uşă şi trecând pe lângă mine, şi-a ocupat locul în spatele biroului, trântind pe masă teancul de dosare pe care le aveam de analizat.

         Prea calm pentru informațiile pe care le-ai omis, Păpuşel. Am gândit înainte să mă ridic val-vârtej de pe scaunul meu şi să izbesc mâinile de masa lucioasă, spre uimirea lui Miller pe care îl priveam mai nervos ca niciodată.

         — De ce n-am ştiut de ea? 
Am întrebat, simțindu-mă ca un copil prost, care fusese păcălit.

        L-am văzut pe Miller cum înghite în sec şi îşi trece nervos mâinile prin părul castaniu, ca mai apoi să mă privească neputincios.

         — Nici eu n-am ştiut că va fi acolo, bine? a răspuns într-un final. În toată nebunia dinaintea misiunii, am şi uitat de Ema, a mărturisit spre nervozitatea mea, care simţeam cum creşte.

         — Ce dracu e cu tine? Cum să uiți de Ema? Hm? am întrebat, sfredelindu-l.

        — Poate dacă te-ai pune în locul meu, ai înțelege.
Mi-a răspuns pe un ton mult mai calm decât al meu, încercând să-mi evite privirea. 

       — Nu vreau să fiu în afurisitul de loc al tău! Aveam dreptul să ştiu, iar tu trebuia să-mi spui asta, căci ştii cel mai bine prin ce am fost dispus să trec pentru ea.
I-am răstit cuvintele, deşi nu aveau să-l doară nici măcar un sfert cât mă dureau pe mine.

       Când am acceptat să mă întorc aici, mă aşteptam ca la un moment dat eu şi Ema să ne reîntâlnim, dar nu aşa. Cine dracu s-a gândit că va face academia? De ce nu mi-a spus nimeni nimic? Nici măcar Mike... O vedeam lucrând în vro agenție de-a Elenei sau nu ştiu, altundeva, dar nu în poliție. Nu era un lucru neapărat rău pentru ea, dar asta îmi încurca planurile mai tare decât mi-aş fi imaginat.

       Miller s-a ridicat de pe scaun, afişând o expresie pe care nu ştiam cum să o cataloghez, şi privindu-mă fix în ochi, mi s-a adresat pe un ton uşor ridicat, căci nervii îl cuprinseră şi pe el.

       — Nu ştiu de ce Howell a implicat-o în asta. Îl rugasem să o țină cât mai departe de ancheta mea, dar nu m-a ascultat. Crezi că pentru mine nu a fost o surpriză să vă găsesc pe amândoi în locul acela? Poți să fii convins că aş fi evitat asta cu toate forțele mele. Şi nu pentru tine, dar pentru ea...

        A spus fără pauză, oarecum acuzator şi a lăsat fraza neterminată,  lăsându-mă să-mi imaginez continuarea.

        Între ei doi e ceva? M-am întrebat cuprins de varii sentimente cărora nu reuşeam să le țin piept, dar nu l-am întrebat. Muțisem în fața ipotezei care se contura în capul meu. Ritmul respirației mi se mărise şi aveam impresia că picioarele mi se înmoaie, aşa că m-am aşezat pe scaunul de lângă mine, mai puțin nervos şi mai mult trist.

         La ce mă aşteptam după atâția ani de zile? Dar cu... Miller? M-am întrebat şi l-am privit aproape cu dispreț. Nu-l înghițisem niciodată, dar acum aveam şi un motiv întemeiat pentru a o face.

       — Mai e ceva ce trebuie să aflu?
Am întrebat, deşi acum îmi era mai clar ca niciodată că el nu-mi va oferi detalii.
       
       — Despre anchetă?
Mi-a răspuns cu întrebarea care m-a făcut să mă încrunt.

       — Nu, idiotule! Am gândit ca pentru mine, reținând cu greu intenția de a-i mângâia obrazul cu pumnul meu drept, dar apoi i-am răspuns ferm. Despre Ema!

       Acesta a părut că se gândeşte dacă să-mi răspundă sau nu, dar a ales să ridice din umeri şi să refuze categoric acest subiect.

      — Nu mă priveşte pe mine să discut despre Ema cu tine. Ştii deja suficiente, iar dacă va trebui să mai afli ceva, atunci vei afla direct de la ea.

      Mă aşteptam la un astfel de răspuns, aşa că mi-am reținut intențiile ucigătoare la adresa lui. Deşi mi-era mai antipatic ca niciodată, aveam nevoie de el cum şi el avea nevoie de mine, iar un astfel de conflict n-ar fi făcut decât să înrăutățească situația. Trebuia să rămânem lucizi pentru ceea ce aveam să facem, căci numai uşor nu avea să ne fie.