Dorințe descătuşate

20

Ema pov. 

         Locul exploziei a fost rapid împânzit de diverse agenții federale, forțându-mă oarecum să părăsesc zona afectată şi să le las cale liberă pentru a-şi desfăşura activitățile.

       Nu era nimic ce aş mai fi putut face acolo, iar Howell mă sfătuise să plec acasă la fetele mele, ceea ce s-a şi întâmplat.

        Detestam faptul că le aducea mereu în discuție, deşi ele reprezentau cel mai temeinic motiv pentru ca eu să-mi păzesc spatele şi să duc la bun sfârşit planurile pe care mi le făcusem. Pentru asta aveam de trecut peste câteva impedimente, iar Nick reprezenta unul dintre ele. Trebuia să fac în aşa fel încât să mă aflu mereu cu un pas înaintea acțiunilor sale şi astfel să nu fiu luată pe nepregătite, atunci când avea să-mi iasă în cale.

       Mă pregăteam psihic pentru orice, dar corpul trăda epuizarea, iar picioarele păreau să mi se înmoaie cu fiecare pas pe care îl făceam în plus. Odată părăsită acea zonă în care se întâmplaseră atâtea lucruri într-o singură noapte, adrenalina a scăzut considerabil, făcându-mă să resimt oboseală, durere şi foame, şi aducându-mă în cea mai vulnerabilă formă a mea.

         Dincolo de toate astea, mă simțeam... dezamăgită. Colin dispăruse, la fel ca şi Miller, iar eu mă găsisem nevoită să iau taxiul până în zona în care locuiam, deşi bineînțeles că mă limitasem în detalii şi păstrasem discreția în ceea ce privea adresa, coborând la câteva străzi distanță.

          M-am învârtit în loc, fără a căuta cu privirea ceva anume, iar când maşina s-a îndepărtat suficient de mult de mine, m-am pus într-un mers leneş, dându-mi voie să-mi iau timp nelimitat pentru a ajunge acasă. Nu mă deranja să merg pe jos, cu toate că ora era una târzie. Putusem să profit de acest lucru, scotând din buzunarul gecii cutia colorată din care extrăsesem o mult dorită țigară, deşi oscilasem câteva secunde între ideea de a mă lăsa iarăşi pradă viciului dăunător şi cea de a mă stăpâni aşa cum reuşisem o bucată bună de vreme. Tot ce voiam în acel moment era să elimin odată cu fumul, orice tip de îndoială sădită în mintea mea şi să reîncerc a-mi căpăta determinarea de a duce lucrurile la un bun sfârşit.

        În schimb... m-am găsit tremurând. Nu de teamă sau de frig, poate de oboseală, dar observasem lucrul acesta în momentul în care am dus bricheta spre țigara dintre buzele mele cu gândul de a o aprinde, iar mica flacără părea să fie antrenată într-un joc agitat, menit să-mi oprească intențiile.

        — Asta nu-ți face bine!

        Am auzit o voce cunoscută venind din spatele meu şi imediat mi-am îndreptat privirea spre blondul ce-mi smulsese țigara dintre buze, iar apoi aşteptă pregătit să mă ia într-o îmbrățişare strânsă de care aveam atâta nevoie.

         — Mike!

        L-am strigat plină de uimire şi am acceptat fericită să mă cuibăresc la pieptul său, deşi aveam câteva reproşuri la adresa sa, dar pe care hotărâsem să le păstrez pentru mai târziu.

        Voiam să-mi îngădui momentul acela de entuziasm, căci aveam să-i pun o mulțime de întrebări.

        — Unde e...? am vrut să întreb Tamara, dar apoi am realizat ora târzie, deloc potrivită vizitelor de curtoazie şi am schimbat cursul discuției înghițind cu greu nodul ce se pusese în capul pieptului meu, când o uşoară dezamăgire mă cuprinsese. Ai venit singur? am continuat mai mult ca o realizare.

         El s-a îndepărtat uşor de mine, astfel încât să reuşim să ne privim în ochi şi a schițat un zâmbet aproape forțat, căci nimerisem.

         Iubita lui nu-l însoțise, iar asta mă întrista într-o oarecare măsură. Mi-aş fi dorit să o revăd după atâta timp. Puținele ocazii în care ne vorbisem, nu reuşisem decât să o pun la curent cu evoluția fetelor şi cu felul în care mă descurcam eu, pentru că nu-mi doream să-i risc siguranța ducând discuțiile într-o zonă sentimentală şi dureroasă de ambele părți. Cumva, ştiam amândouă că ziua în care aveam să ne reîntâlnim, era aceea când Tom avea să fie înlăturat.

        Mike a păstrat acea linişte dintre noi pentru câteva secunde, dar a pus o mână pe umărul meu, vrând parcă să se asigure că îl urmăresc atunci când mi-a vorbit din nou.

        — Tamara e bine, iar eu sunt aici pentru că ştiu câtă nevoie ai de mine! Atât tu cât și... Colin, a completat spre amărăciunea mea, căci înainte de a-i fi partener Tamarei, era cel mai bun prieten al celui ce reușea să stârnească în mine valuri de emoții ce nu puteau fi controlate.

         L-am aprobat totuşi, iar în secunda următoare Mike şi-a trecut mâna după talia mea, punându-ne în mers spre casă.

         L-am simțit că a oftat, moment în care mi-am îndreptat privirea spre el, pentru a observa pe chipul său o nemulțumire, ceea ce l-a determinat să mi se adreseze cu o voce caldă şi în acelaşi timp dură.

         — De ce te aventurezi să ieşi singură pe stradă la ora asta? Ai idee cât poate fi de periculos? Dacă în locul meu era un alt bărbat care nu s-ar fi sfiit să folosească o jucărie tip Glock 37 pe fundul tău? Hm?
M-a întrebat dojenitor, cu o urmă de îngrijorare în glas, ceea ce m-a făcut să-l plac şi mai mult decât o făceam deja, încă de când aflasem că-şi abandonase propria viață din Midletown pentru a o proteja pe Tamara.

       La început nu ştiam ce să cred despre el, căci mai mereu îl asimilasem lui Colin, dar timpul trecuse, iar Mike devenise exemplul perfect al persoanei care a avut curajul de a  renunța la propriile-şi planuri, urmându-şi îndemnul inimii. În ciuda diferenței de vârstă dintre ei, el s-a dovedit a fi o partidă perfectă pentru cea căreia îi spusesem cu ani în urmă mamă.

         Nici măcar o clipă nu o condamnasem pentru asta, ba dimpotrivă, admiram puterea sa de a îndrăzni să se mai încreadă în bărbați, după şocul oferit de Tom, iar cumva, viața o răsplătea pentru suferința sa, dăruindu-i o persoană atât de dedicată precum Mike.Vedeam în ochii lui negri, licărele de fericire, ori de câte ori aduceam aminte de ea, iar asta-mi era suficient.

          Oare Colin ar fi renunțat la viața pe care o ducea, dacă i-aş fi cerut asta, în loc să-i întorc spatele şi să-l refuz? ... am îndrăznit să gândesc, cuprinsă parcă de regrete, ştergând subtil lacrima din colțul ochiului, înainte ca ea să cadă şi Mike să o observe.