Dorințe descătuşate

26

       H. Cristine, Piedmont Road 15;  J. Harold, Solano Avenue 23; M. Cloe, East State 115 şi încă vro câteva nume total necunoscute mie mă țineau în alertă maximă. Analizam hârtia din mâinile mele și habar n-aveam de unde să încep. Nu mi-erau cunoscute indicațiile acelea și speram ca ideea strălucită de a căuta și în computerul lui Howell să nu-mi aducă și alte probleme.

        Inima gonea nebunește, iar eu încercam să mă mișc cât mai rapid, nedorindu-mi să fiu surprinsă în biroul șefului.

        Am fixat cu privirea computerul de pe biroul acestuia și din câțiva pași ocolisem deja masa, proptindu-mă în picioare lângă diapozitiv și aprinzându-l oarecum temătoare de ceea ce aș fi putut afla atunci când s-ar fi aprins, deşi, mi se părea că se aprindea atât de lent încât eram în stare să număr de câte ori se învârtise în cerc luminița ce-mi arăta să aştept.

        Ghinion însă. Atunci când ecranul s-a luminat de tot, pe fondul bleumarin a apărut alături de numele şefului, chenarul gol pe care nu ştiam cum să-l completez.

       — La dracu cu parola ta cu tot! Am înjurat holograma lui Howell din capul meu și mi-am rotit privirea prin încăpere, sperând în descoperirea unui indiciu care să mă ajute la descifrarea acesteia, deși vocile de pe holul palierului mă alarmau din ce în ce mai tare.

         Nu distingeam ce se discuta, ci doar faptul că erau vocile a doi bărbați, fapt care mă determină într-un final să abandonez ceea ce făceam și să mă apropii de ușă pentru a ieși de acolo cât mai curând.

         — Îți spun eu că e...
A apucat Howell să-i spună colegului meu, în timp ce deschidea ușa de la birou, oprindu-se din vorbit atunci când ochii săi dăduseră de mine acolo.

        Probabil fusese la fel de uimit ca și mine de mica noastră întrevedere din acea încăpere, căci cu siguranță eu nu mă așteptam ca el să apară așa devreme la lucru, mai ales după oboseala de cu o noapte în urmă, ce i se citea lejer și pe chipu-i brăzdat de riduri adâncite și cearcănele negre, din jurul ochilor săi verzi.

        — Domnule! l-am întâmpinat de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, adoptând cea mai serioasă față a mea ce ar fi putut să-mi ascundă frica, și l-am privit fix în ochi, lucru care din punctul meu de vedere, ar fi putut să scadă din scepticismul cu care mă analiza.

        — Cambel! Ce cauți tu aici? m-a întrebat vizibil iritat de prezența mea în biroul său și i-a făcut semn lui Dante să se retragă pentru a ne lăsa să discutăm liniștiți.

       — Cu dumneavoastră voiam să vorbesc! am mințit cu nerușinare, făcându-i loc să treacă pe lângă mine și să-și ocupe scaunul, după câteva scanări deloc subtile a încăperii, moment în care am reușit să pitesc fițuica în buzunarul de la spatele pantalonilor.

       L-am urmărit cum se așează, poziționându-se cu spatele depărtat de spătarul scaunului și cu coatele sprijinite de blatul biroului, de parcă astfel ar fi vrut să fie mai aproape de mine și să-mi acorde toată atenția sa.

       — Tu nu te așezi? m-a întrebat, arcuindu-și o sprânceană și arătându-mi scaunul din dreapta sa.

       Am refuzat printr-o clătinare a capului și am înghițit în sec în timp ce-mi formam în gând o minciună destul de bună pentru care l-aș fi putut căuta, dar al naibii să fi fost dacă îmi venea ceva în minte.

        — N-am închis un ochi toată noaptea, însă oricât de obosită aş fi,  tot vreau să aflu dacă aveți ceva noutăți despre Nick.

         Howell mă privi circumspect, dar i se păru firească preocuparea mea la adresa bărbatului despre care credeam că e pe urmele mele şi mă vânează ca pe o pradă fără şanse de scăpare.

         — Ultimele informații pe care le avem despre el, sunt din Salt Beach. S-a dus între ai lui. Acum e paşnic. Şi-a vizitat familia...

         La cimitir! am completat în gând, înghițind cu greu nodul ce mi se formase în capul pieptului.

         — Până acum n-a făcut nici un pas greşit, iar faptul că e acolo ar trebui să te liniştească.

         Howell a spus pe un ton ce nu-mi insufla deloc încredere, sporindu-mi convingerea că Nick avea să se întoarcă de acolo mai hotărât ca niciodată să o recupereze pe Ana. Chiar şi pentru o persoană malefică precum el, faptul că se găsea singur, fără familia la care ținea în felul lui şi fără cineva care să-l sprijine, trebuia să fie al naibii de dureros. Şi ce alinare putea să fie mai dulce decât răzbunarea? Eu, Colin sau chiar Mike, eram primii de pe lista lui neagră, iar asta-mi crea cel mai mare discomfort. Şi totuşi, ce avea de gând să facă?

         Creştea în mine dorința de a fi preferat să mă fi înfruntat deja din momentul în care se văzuse liber, deşi modul lui de a mă face să aştept îmi prevestea că nu o să-mi placă deloc ceea ce-mi pregăteşte.

         — Nu cred în liniştea asta! am murmurat mai mult ca pentru mine, făcându-l pe Howell să se încrunte şi să se foiască în scaun, înainte de a mă fixa din nou.

         — Ai cuvântul meu că sunt cu ochii pe el.
M-a asigurat, în ciuda faptului că eu  nu dădeam nici doi bani pe ceea ce îndruga acolo.

         Alesesem doar să mai aprob tacit, dorindu-mi să plec cât mai curând de acolo, iar în cele câteva clipe de linişte ce s-au lăsat între noi, a fost timp suficient ca o doamnă trecută de prima tinerețe, îmbrăcată destul de sofisticat şi lejer în acelaşi timp, să intre val-vârtej în birou, îndemnându-ne pe amândoi să ne îndreptăm atenția spre ea şi să facem abstracție de uşa ce se izbise puternic de perete.

          Howell a sărit imediat în picioare, iar pentru câteva clipe am crezut că suntem în pericol, deşi distinsa doamnă nu făcuse altceva decât să ne săgeteze pe rând cu privirea.

          — Cloe? Ce cauți aici? l-am auzit întrebând, iar atunci când mi-am mutat privirea spre el, am observat cum atitudinea i se schimbase. 

          Dacă cu câteva momente în urmă voia să pară zâmbitor şi liniştit, ei bine, acum nu insufla decât contrariul. Fața i se întunecase instant, iar în locul zâmbetului şi aşa forțat, buzele i se încordaseră într-o linie fermă.

          Femeia nu-i răspunse ci doar mă sfradeli cu privirea, dându-i de înțeles că sunt în plus, moment în care el îmi făcu semn spre uşa ce rămăsese deschisă.

          — Cambel, închide uşa în urma ta!

         Fusese modul lui de a mă expedia, spre deznădejdea mea de a nu fi aflat mai multe despre misterioasa Cloe, căci un astfel de nume aveam şi eu pe lista furată de la el.