Viitorul Împreună[Finalizat]

Capitolul 46

Mă trezesc de dimineață amețită neștiind unde sunt,privesc în dreapta mea iar atunci când îl zăresc pe Cristi încep sa zambesc incontrolabil.
Mă ridic usor din pat si merg în bucătărie. Deschid frigiderul dorind sa fac micul dejun dar frigiderul e gol de aseară.
I-au cheile de la mașină si plec până la magazin. De acolo am luat cele necesare dar si niste fructe. Drumul spre magazin a fost linistit dar la întoarcere nu a mai fost atat de simplu. Foartă multă aglomerație asta facându-mă să pierd douăzeci de minute.
Am ajuns în casa dar era totul devastat. Am intrat în sufragerie iar Cristi cânta.
-Un trandafiiiir crește la firida mea.
Cânta si luat câte o gură  din bautura s-a. Era beat.
-Ce mama naibi ai facut aici?
-Credeam ca ai plecat si m-ai parasit.
-Si nu mi-ai vazut geanta pe masa din bucatarie?
Acesta doar a dat din umeri fara sa scoata vre-un cuvant.
-Deci în doi timpi si trei miscari te astept la masa. Pana atunci mergi si faci un dus si te schimbi.
-Da sefa!
-Doamne, nu ma doghez, nu beau nu gumez. De ce mi l-ai dat chiar pe el?
-Taci ca ma iubesti!
-Oare?
Am luat toate alimentele si am început sa fac micul-dejun.
-Ai terminat?
-Am uitat sa i-au bacon. Mă întorc imediat.
Nu pot sa cred ca am uitat baconul.
Am plecat la magazin grăbită. Totul e minunat . Pregatim.asa ca o familie normala. O sa merg sa o aduc si pe Bella.
-Hei!
-Mami!spuse Bella sarind in brațele mele.
-Ce faci pitica mea?
-Hai mami! Hai sa vezi ce mi-a luat tusi .
Am mers în sufragerie unde Ioana se uita la stiri.
-Ce faci?
-Bine. Am venit sa o i-au pe Bella.
,,-Buna ziua doamnelor si domniilor. Venim cu stiri de ultima ora. Acum câteva momente fostul vlogger Cristian Munteanu a fost luat de catre politie iar acum se îndreaptă spre spitalul psihiatric  din spusele unui prieten apropiat.,,
-Ioana! Tine-o pe Bella, eu trrbuie sa plec.
Am intrat in masina si am condus ca ultima retrădată.
Am parcat masina in fata blocului si am inceput sa alerg spre apartament.
Cristi nu e nebun, nu e nimic ne inregula cu el. Am urcat în apartament iar niste polițisti îl legau atunci.
-Ce faceti!?Da-ti drumul!
-Doamna va rog sa nu va amestecați.
-Lăsați-l!
-Lasai iubito. E mai bine asa.
Au plecat....
Am mers în pod pentru a lua chestiile care dovedesc ca el nu era nebun dar m-am înselat erau foarte multe papusi cu capul agățat de tavan , desenate cu rosu si fara capetem . Iar în mijloc era o  casa de păpuși iar in ea am vazut o păpusa care arata exact ca mine .
Cristi era nebun? Imposibil. Se comporta perfect normal.
Am coborât jos iar cand am ajuns în sufragerie am simtit cum o iar razna. Lacrimile au început să i-asa la iveală dar nu din cauza tristețe-i. Ci din cauza furiei. Era pe canapea si se juca cu o papusa.
-Ce dracu cauti tu aici?
-Ti-am spus ca nu o sa ma razbun.
-Nu mai ai cinci ani.
-Nu imi pasa.
-ROBERT! Asta a fost acum cativa ani.
-Răzbunarea e mai buna rece.
-Pleaca! Iesi afara dracului Robert!
Cu astea spuse am iesit din casa si am plecat spre Spitalul Psihiatric.
-Buna ziua. Un pacine a fost adus azi aici, Cristian Munteanu.
-Îmi pare rau dar......
-Alexia!
Numele meu era strigat de pe un hol îngust. Am inceput sa alerg spre acea camera.
-Imi pare rau. Dupa ce ai plecat am inceput sa i-au papusi si sa le fac dupa asemanarea ta. O data una dintr-e ele mi-a raspuns asa ca le-am ascuns în pot. În fiecare seara auzeam raspunsul ei.
-Ce a raspuns?
-Eram în sufragerie si vorbeam cu papusa si la un moment dat am inttebat-o de ce ai plecat iar ea mi-a raspuns,,Sunt mai fericită fara tine,,.
Atunci am luat-o razna. Doar cuvinteoe astea le auzeam asa ca le-am ascuns în pod. Încet încet începeam sa uit de ele dar obsesia mea rămăsese. Obsesia mea pentru tine.
-O sa te faci bine. O sa te vindeci. Te iubesc.
Am plecat de acolo. Muream de frica dar nu trebuia sa o arăt.
Am fugit la Ioana si Vlad acasa  pentru a o lua si pe Bella. Ce n-as da ca Eduard sa fie înca aici. Am fugit la masina si m-am urcat. M-am oprit pe plaja. Cu ce am gresit de am ajuns aici.
Deodata vad negru.Cineva mi-a pus mainile la ochi.
-Cine e.
Dintr-o data am simtit cum sunt sărutată pe obraz. Am tras aer adanc în plamani. Dar am ramas blocata.
-Am luat acele maini de la ochii mei si ma întorc tremurând toată.
-Ti-a fost dor de mine?
-E...E....E.....
-Nu îmi mai cunosti numele?
-Eduard.am spus înghitind în sec .
-Ti-a fost dor de mine.
Nu am raspuns ci doar l-am tras într-o îmbratisare uriașă.
-Nu prea pari a fi în regulă. Esti ok.
-Nu. Nu sunt deloc ok. spun eu cu lacrimi în ochi.
-Vino. O sa-mi povestesti pe drum.
-Dar tu cum de esti în viata.
-Am rugat doctorii sa te anunte asta pentru ca nu stiam daca voi trai. Acum spune-mi  tu ce ai patit.
-De unde sa încep.
-Pai spune-mi adresa de la tine si pana ajungem îmi poti povesti.
Am început sa îi povestesc absolut tot. De la cum am adoptat-o pe Bella până cum am ajuns pe plaja. Era foarte uimit si nu îl condamn.
-Dar bebelușul nostru?a întrebat sec.
Mi-am pus mâna pe burta si am scapat câteva lacrimi.
-De aceea am adoptato pe Bella. Eu nu mai pot avea copii.
-Îmi pare asa de rau. Vin-o aici.
M-a luat în brate si nu am mai putut rezista. Am izbicnit în plans.
-Haide, stam în masina de jumătate de ora .
Am ridicat capu si am realizat ca noi eram deja în fata blocului.......

1050 cuvinte.
Cam scurt, si sec. Asa dupa mine. Voi ce credeti. Va place că s-a reîntors Eduard?
Lăsați-mi în comentarii parerea voastra ❤