Viitorul Împreună[Finalizat]

S-a trezit........

Din pers Andrei

Săptămânile au trecut greu. Poate prea greu iar Alexia este exact în aceeași stare. Toată camera este plina de baloane flori felicitări și multe altele dar doar ea sta pe pat nici măcar un zâmbet venind din partea ei.
Familia ei a trebuit să plece înapoi în Germania. Acum am rămas doar eu băieți Ioana și Loren.
Zilele trec din ce în ce mai repede iar noi suntem disperați.
Acum suntem la cafenea toți.
-Băieți ar trebui ca voi să mergeti acasă și să veniți maine dimineata. Săptămâna asta e rândul meu.
Am decis să facem cu săptămâna fiecare.
Iar acum e saptamana mea.
All: - Bine mergi și dacă este ceva nu conteaza ,ne anunti.
Cristi: -Orice ar fi.
-Bine,mergeti.
Ceilalți au plecat iar eu am mers în salon. Totul era luminat mai puțin ea.
Ma durea sufletul sa o văd așa. Nu puteam sa cred.
Și e totul din vina mea. Noapte aveam cosmaruri cum a murit iar toti spuneau ca e vina mea.
Ma pun sa dorm iar în cele din urmă adorm cu capul pe marginea patului sau.
Noaptea a fost una linistita dar de dimineață simt cum cineva se joacă cu părul meu. Ridic capul și lacrimile apar pe fata mea.
Era trează.
Nu. Nu este. Este doar un vis iar când închid ochi stau câteva minute iar apoi era încă acolo.
Se juca cu părul meu.
-Mi-a fost dor de tine.
A fost primul cuvânt pe care l-am auzit de la ea.
-Alexia?
-Blondule.....
-Esti chiar tu. Lunile astea m-am simțit atât dar atât de vinovat.
Eu am spus să luăm avionul mai repede.
-Eduard? Unde e? Vreau sa-l i-au în brațe. Amândouă vrem sa-l luăm în brațe.
Am inceput sa plang acolo.
-Nu sunt.
-Cum adică?
-Nici Eduard nici copilul. Au.......
-Andrei ce s-a întâmplat cu Eduard? Ce s-a întâmplat cu fetita mea??!?
-Au murit în accident.
-Nu. Dar........
Atunci pe ușa au intrat tot.
-Spuneti-mi ca nu e adevărat?
-Ce anume?întreba Ioana.
-Ca Eduard s-a dus! Nu poate fi adevărat. Nu nu nu. Era aici.... Ma iubea. A spus că nu ma lasa. El s-a bucurat enorm de mult pentru fetita noastră. Acum s-a dus.
-Scumpo îmi pare așa de rău. spuse Ioana.
-Ioana, nu întelegi! Îl vreau pe Eduard. În avion ultima dată s-a uitat la mine si mi-a spus,, Te iubesc prințesă, și pe tine si pe cealaltă "
Ma iubea iar acum s-a dus. Îl vreau pe Eduard! Îmi vreau fetița!
Vlad! Adu-mi fetita.
-Surioara! Surioara mea! Cea mai bună prietenă a mea din copilarie.
Te iubesc dar asta îmi e imposibil.
-Dar nimic nu era imposibil pentru super Vlad din copilărie.
-Stiu Prințesa.
Atunci Alex începe să plângă.
-Așa îmi spunea și Eduard.
-Nu mai plânge te rog. spuse Loren
Cristi era într-un colț în întuneric.
Am plecat la cafenea săi aduc ceva de mâncare.
Din pers. Alexia

Toată lumea mea e distrusă.
Eduard a plecat. Meghan la fel.
-Ioana, te poti duce sa-mi aduci niște haine. De acasă.
-Sigur, Vlad și Loren cu mine.
Am rămas doar eu si Cristian în camera.
-Uite Lex îmi pare rau.
-Cristi, eu te iert.
-Serios?
-Serios. Dar nu mai putem fi ca înainte. Nu mai sunt capabilă să iubesc. Am sufletul rănit prea tare. Nu mai pot crede-ma.
-Copilul, era al lui?
-Al lui Eduard?
-Da.
-Da Cristi, era al lui.
Într-un moment un doctor îsi face apariția în camera.
-Buna ziua. Mă puteți lasa puțin cu domnisoara?
-Desigur o să astept pe hol. spuse Cristi.
-Deci, stiti și dumneavoastră destul de bine ca ati pierdut copilul așa că am facut un test iar din rezultat a ieșit ca nu ve-ti mai putea avea copii vreodată.
-Esto nebun! Asta nu poate fi real. Ai calculat ceva gresit.
-La momentul accidentului v-ati lovit la burtă iar mușchi au fost afectați. Ar fi un risc prea mare.
Îmi spuse doctorul apoi ieșise din camera.
-Alex ce s-a întâmplat?
-Nimic. Andrei unde este?
-O să apară în curând.
Atunci a intrat pe ușa.
-Cristi, ne poti lasa un moment? Andrei vreau sa vorbesc cu tine.
-Bine.
-Ce s-a întâmplat?
-Nu o sa mai am copii....
-Dar cum?
-Din cauza accidentului nu o sa mai fiu mama am pierdut un copil.
-Uite, ce ai zice daca am adopta unul?
-Dar, hai sa o facem când ajungem la casa din L.A.
-Am înteles. O sa fie bine.