X - „Nu ești singur, Will"

106 30 36
                                    

[Media: Jocuri de lumini (sursă: pexels.com)]

        Clienții cafenelei se ridicară automat de la mesele lor, privind înlemniți de spaimă întreaga scenă

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

        Clienții cafenelei se ridicară automat de la mesele lor, privind înlemniți de spaimă întreaga scenă. Un bărbat de vâsta a doua, îmbrăcat neglijent cu o manta pe jumătate deschisă și plete răvășite ținea ostatică o tânără albă ca varul. Arma contondentă pe care o îndrepta într-un mod inconștient asupra victimei putea în orice moment să spintece în carne vie. Câteva femei țipară pierdute în spațiu, în timp ce angajații rămaseră locului, fiind incapabili de acțiune. Scenariul acelui film apela la un buget infinit, căci niciodată daunele morale nu aveau să fie achitate. 

         Bethany era cu adevărat terifiată și pentru o secundă se întrebă dacă agresorul ei nu era chiar Ashton Green. Simți căldura corpului ce o ținea prizonieră, contrastând puternic cu răceala lamei cuțitului. Brațele sale erau țintuite, iar picioarele încrucișate o ajutau să își mențină un echilibru frivol. O mișcare bruscă i-ar fi putut aduce moartea, însă brutalitatea gesturilor lui reuși să îi taie răsuflarea pentru câteva clipe jurnalistei. 

       — Joshua! tună avocatul. Joshua, te rog, încetează, vocea sa căpătă familiaritate. 

       — Ai ucis-o! Ești un criminal, Green! Ai omorât-o pe Samantha a mea. Mi-ai omorât iubirea, ai băgat-o în acea închisoare și i-ai numărat zilele. Meriți să putrezești în iad! Atât tu, cât și târfa ta, zbieră atacatorul, intensificând și mai mult strânsoarea.

       O'Hara avea un presentiment că acea încleștare ticăloasă urma să o răpună mai repede decât orice rană adâncă de cuțit. Rațiunea ei se scurgea în partea goală a clepsidrei la fel de repede ca lipsa aerului ce făcea ca plămânii să o usture. O tuse convulsivă îi cuprinse trupul, degetele sale dansând fără ritm pe bareta genții. 

       — Joshua, elibereaz-o! Ea nu are nicio vină, nu face ceva ce ai să regreți însutit. Dacă cineva  trebuie pedepsit, acela sunt eu. Gândește-te la Samantha, gândește-te cât de mult a iubit oamenii și să îi facă pe ceilalți să zâmbească în cele mai dificile momente. Dă-i drumul lui Bethany. E o victimă, la fel cum a fost și iubita ta, spuse Ashton pe un ton implorator. 

       — Nu! Nu îți permit să îi rostești numele. Nu meriți să vorbești despre ea, nenorocitule! țipă bărbatul cuvintele în urechile lui Bethany, timp în care lacrimile i-au săcerat fața răpusă de suferință sufletească. O să îți distrug viața, o să îți dau foc! O să îi omor pe toți! 

       Un moment de neatenție din partea agresorului fu suficient pentru ca puterea închegată în cele două brațe ale acestuia să fie supusă surprizei. Șocul său, însoțit de un balans al corpului îi oferiră lui Bethany șansa de a se folosi de spray-ul cu piper pe care îl scoase din poșetă cu ultimele puteri. Chipul bărbatului se schimonosi, cuțitul căzându-i într-un sunet spart pe podeaua lăcuită. Femeia alunecă pe jos, vizibil afectată de lipsa de oxigen. Un angajat alături de un client îl înșfăcară pe Joshua, trântindu-l de perete, anulându-i orice tentativă de a se elibera. Țipetele sale de frustrare și durere se pierdură în sirenele poliției ce ajunsese la fața locului în doar câteva minute. 

Jocul oglinzilorUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum