XXV - „Dulcele sărut al Morganei"

63 14 9
                                    

 [Media: Locuința lui McKenzie, redactorul-șef de la Daily Herald (sursă: pinterest.com)]

      — Știu ce aștepți de la mine, începu Bethany numărând în gând până la cinci pentru a oferi o pauză dramatică întregii conversații

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

      — Știu ce aștepți de la mine, începu Bethany numărând în gând până la cinci pentru a oferi o pauză dramatică întregii conversații. Promit că îți voi spune totul după ce termin cu McKenzie.

       Ashton își propti cotul stâng de portieră, odihnindu-și mâna dreaptă pe volan. În negura nopții, câțiva stâlpi de iluminat aruncau bezmetic accente pe chipul său. Maxilarul îi era încleștat, în timp ce linia pomeților, ce cobora ușor către bărbie, dezvăluia puțin din acel aer tipic masculin al bărbii nerase de două-trei zile. Buzele pline i se curbară într-un zâmbet atotștiutor, iar parfumul lui cu note aromato-lemnoase deveni parcă mai puternic. Ashton Green era cu adevărat o priveliște memorabilă, iar femeia nu se putu abține din a-l săruta fugitiv. 

       — Mulțumesc pentru că ai grijă de mine, îi spuse aceasta, trecându-și degetele prin părul semi-ondulat al bărbatului.

       — Ține minte ce ai zis acum, îi răspunse el. Să nu crezi că n-o să te dezbrac de explicații, domnișoară O'Hara, continuă parcând mașina pe partea opusă a adresei. Decuplându-și centura se întoarse către jurnalistă, asediindu-i gura într-un sărut pasional. Palmele lui se strecurară pe sub cămașa albă pe care i-o oferise. Îi simți corpul contractându-se ușor, iar mâinile ei se opriră în părul său.

       — O să întârzii dacă...dacă mă mai reții așa mult, chicoti Beth, strângându-i în pumni materialul puloverului cu guler Perkins. 

       — Nu pot să cred că tocmai m-ai făcut să te duc acasă la un alt bărbat, reuși să se îndepărteze de ea, revenind în totalitate pe scaunul său.

       — Dar e doar interes de serviciu, domnule avocat, deschise femeia portiera, trecându-și piciorul drept peste prag. 

       Ash îi urmă exemplul, sustrăgându-se din automobil înaintea ei. Își sprijini antebrațele de plafon, continuând să o privească curios. I se părea o adevărată enigmă și se gândea că dacă i-ar fi expus slăbiciunile, pe care începuse să le vadă clar, ar fi pierdut-o. Bătălia în care Bethany O'Hara se angrenase nu era împotriva numănui altcuiva decât a ei. Își declarase război sieși. 

       — Ai idee unde e paltonul meu? întrebă femeia, încercând să-și înfrâneze curiozitatea de a se uita în punga voluminoasă de pe banchetă. Mi se pare că l-ai pus pe aici, continuă aceasta, aplecându-se pentru a cerceta spațiul întunecat. 

       — Cel vechi sau cel nou? Pe cel vechi mi-am permis să îl las cu hainele pe care trebuie să le duc la curățătorie. Cel nou se află chiar acolo, îi zâmbi, îndemnând-o să deschidă materialul crem inscripționat Burberry


*


       — Una dintre amețitele de la Cultural și-a dat demisia pe nepusă masă, asta după ce ne-a asigurat că-și va onora sarcinile care i-au fost repartizate. Și-a sters materialele la care lucra și ne-a lăsat cu ochii în soare. În două săptămâni avem de pus pe picioare unul dintre cele mai ambițioase proiecte din istoria Daily Herald, iar situația în care Patricia ne-a lăsat mă face să cred că am putea bate în retragere. Vreau să stai la biroul ăla și să începi să îmi scoți scripturile de la conferința lui Emanuel, îi explică Robert situația, desemnându-i rolul.

Jocul oglinzilorUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum