🔎 Locul #1 în Categoria Polițiste a concursului „Stories of Fairyland"
Locul #1 în Categoria Thriller a concursului „Talented Angels"
Locul al #2-lea în Categoria Thriller a concursului „Scriitorii de Mâine 2019" 🔍
O fotografie trebuie să...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Bethany își studie mulțumită legitimația. Conform acesteia, tânăra jurnalistă lucra la cotidianul Herald, numele său înscris cu font Ariel bolduit, contrastând cu eleganța celui intitulat Desire ce înfățișa titlul ziarului. Avea în sfârșit dovada că nimic nu era imposibil și că visul cuiva se putea răsfrânge asupra celor din jur, motivându-i, oferindu-le la rândul lor un obiectiv. Dar ce determina scopul? Era acel punct maximal al ascensiunii ori poate era înverșunarea ce o împingea de la spate să își înfrângă temerile?
Cu siguranță Beth visa cu ochii deschiși, însă odată ajunsă la destinație ce avea să se întâmple cu ea? Se săturase până peste cap să fie trenul ce oprea în fiecare stație, privind același peron gol și simțind răceala fiecărei gări. Și-ar fi dorit nespus să coboare din vagonul înghețat, târându-și valiza care în acel moment ar fi părut mai ușoară decât fusese întreaga sa viață și zâmbind cu adevărat. Cineva ar fi așteptat-o, îngrijorat inițial, ca mai apoi, la vederea ei natura să vibreze, conturând basmul ce i-ar fi promis fericirea.
Zgomotul produs de sonerie o întrerupse din înșiruirea gândurilor, privirea sa alunecând alarmată pe ceasul digital. Ajunsese la țanc, căci ea era pregătită pentru jocul societății. Își analiză în oglinda de pe hol rochia neagră, pe care o cumpărase zilele trecute din Penelope's. De culoarea penei corbului, materialul textil semi-transparent acoperea cu ingeniozitate zona decolteului într-un „V" pronunțat. Rujul roșu îi picta buzele pline, oferindu-i o senzualitate accentuată, vibrând cu pasiunea ce sălășluia în interiorul ei. Cocul lejer prins cu o agrafă aurie, elegantă le dădea cale liberă câtorva șuvițe buclate să se reverse pe chipul oval al femeii.
După ce descuie ușa, în cadrul ei se ivi un Ashton emoționat, îmbrăcat într-un pardesiu de culoare maro. Ținea în mână un buchet de trandafiri albi de-a dreptul încântători. Bethany surâse din cale afară de surprinsă. Cine ar fi crezut că un criminal poate fi și un gentleman desăvârșit?
— De ce te-ai deranjat? Chiar nu trebuia să faci asta, se miorlăi femeia, fâstâcindu-se ca o adolescentă. Sunt absolut superbi!
— Nimic nu e prea mult pentru mândria Chicago-ului! Sunt impresionat de articolul de astăzi, zise bărbatul, rezemându-se curtenitor de ușă.
— Fii sigur că vor urma și altele! Nu sta afară, haide în casă până ce voi pune frumusețile astea într-o vază, replică Bethany mișcându-se ca o felină spre obiectul de sticlă ce se odihnea pe masa din sufragerie.
Green fluieră admirativ, îmbrățișând cu privirea apartamentul de pe holul a cărui gresie imita cuarțul. Zâmbi la vederea decorului și a bambusului poziționat lângă plasmă. Canapeaua plușată de culoare crem, adăpostea puiuți de pernă în nuanțe maritime și câteva albume de artă zăceau trântite pe lângă. Măsuța albă ascundea sub ea unul dintre acele covoare persane gri, devenite deja o modă, depășind cu puțin dimensiunile celei dintâi. Câteva rame cu fotografii păreau postate în puncte strategice pentru a capta interesul privitorului, încă din momentul în care avea să se descalțe de pantofi în vestibul.
