🔎 Locul #1 în Categoria Polițiste a concursului „Stories of Fairyland"
Locul #1 în Categoria Thriller a concursului „Talented Angels"
Locul al #2-lea în Categoria Thriller a concursului „Scriitorii de Mâine 2019" 🔍
O fotografie trebuie să...
[Media: Cești de cafea nemagică (sursă: pexels.com)]
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Dacă știai că o să cobori aici, de ce ai așteptat până în ultimul moment? Nu vezi ce aglomerat e, domnișoară? țipă o femeie brunetă, ridicându-și pungile de cumpărături pentru a le feri din a fi deteriorate.
— Îmi cer scuze, îngăimă Bethany, continuând a-și face loc până la cea mai apropiată ușă.
Agitându-se tot mai mult în încercarea de a coborî din autobuz, jurnalista împinse câteva persoane, determinându-le să coboare din mașină. Repetă pe același ton ascuțit toate modalitățile de a implora politicos iertare și se prefăcu preocupată de studierea vremii în locul fizionomiilor încruntate ale pasagerilor. În clipa în care simți asfaltul sub picioare, tânăra o luă tot înainte, lăsând în urmă câteva sunete prea puțin descifrabile.
— Urăsc aglomerația asta! Blestemat fie regimul de transport în comun pentru lipsa autobuzelor, mormăi în barbă Beth, reorientându-se pentru a localiza cafeneaua Dark Matter. Conform GPS-ului de pe mobil, aceasta trebuia să se afle pe Western Avenue, stradă care urma să apară în partea dreaptă în mai puțin de cinci minute de mers pe jos.
Îi era mult mai ușor să se orienteze dintr-un automobil, decât mergând la pas și căscând gura peste tot, însă acceptă provocarea cu brațele deschise. Urmări concentrată întregul parcurs, până se trezi față în față cu o clădire cu fundație ce părea că avea mai mult de treizeci de ani. Raritatea unor astfel de sanctuare ale evocării trecutului puteau purta cu ușurință însemnul de patrimoniu cultural. La parterul blocului cafeneaua zâmbea pe sub grinzile smălțuite.
Cu o fărâma de inconștiență de moment, ziarista trecu pragul pub-ului, lovindu-se de o căldură liniștitoare. Muzica anilor '90 răzbătea din câteva boxe amplasate strategic în colțuri, iar așezarea meselor și a scaunelor crea o atmosferă aerisită. Pe pereți erau desenate boabe de cafea, cești și râșnițe, iar elixirul vitalității împrăștia mireasma ploilor tropicale ale lunilor căduroase din Brazilia. Zgomotul cafelei măcinate venea ca un pansament pentru rănile cauzate de rapiditatea și modernitatea debordantă a Chicago-ului.
Descheindu-și naturii paltonului, jurnalista scrută neliniștită întreaga încăpere în căutarea cuiva. În momentul în care reperă cele două persoane cu care avea să se întâlnească, trase adânc aer în piept și afișă un zâmbet degajat, mergând în direcția țintelor sale. Avea presentimentul că din clipă în clipă un nebun ar fi curprins-o într-o îmbrățișare puternică, menită să îi rarefieze aerul din plămâni. Chipul i se crispă, iar pasul se lungi, simțind brusc nevoia de a bea apă. Gâtul îi era uscat și frigul îi pătunse în oase, făcând ca mâinile să-i tremure.
— Bună, mulțumesc pentru invitație! rosti Bethany, ascunzându-și palmele transpirate la spate pentru a nu îi fi observate emoțiile.
