🔎 Locul #1 în Categoria Polițiste a concursului „Stories of Fairyland"
Locul #1 în Categoria Thriller a concursului „Talented Angels"
Locul al #2-lea în Categoria Thriller a concursului „Scriitorii de Mâine 2019" 🔍
O fotografie trebuie să...
[Media: Bethany în copilărie (sursă: pinterest.com)]
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Jurnalista se trezi expirând sacadat de parcă ar fi participat inconștient la un maraton, iar acum se afla pe ultima milă. Simți transpirația rece cum îi alunecă pe piele și un sentiment de teamă nejustificată îi scutură puternic întregul trup. Strângându-și picioarele la piept se înfofoli și mai mult în pătură, privirea alunecându-i pe ceasul de perete de deasupra sa. Indica ora cinci. Mulți oameni și-ar fi început programul, ar fi ieșit la alergat, și-ar fi plimbat cățeii, ar fi pregătit micul dejun, ar fi călcat hainele pentru birou. Atât de multe acțiuni și niciuna care să îi aparțină în definitiv ei.
Bethany se ridică în capul oaselor și inspectă pentru câteva clipe camera în care se afla. Soarele era undeva încă în plapuma norilor, iar ea avea să se confrunte cu umbrele diforme ale obiectelor aflate în semi-întuneric. Trecându-și mâna prin păr, își odihni chipul în căușul palmei. Avea mâinile și picioarele reci, iar coșmarul care o bântuia se arătase din nou; acest lucru după o pauză impresionantă de aproape doi ani de zile. Prima crimă la care asistase. Primul incident care o marcase într-atât încât încrederea sa în oameni se spulberase întocmai unui castel din cărți de joc suflat de vânt. De fiecare dată evenimentul începea și se termina în același loc: magazia din spatele casei soților O'Hara.
Micuța șatenă obișnuia să își întindă jucăriile pe gazonul proaspăt tuns în special în zilele plăcute de vară. Iar aceea era cu siguranță, o după-amiază molcomă de iulie târziu. Adora mirosul ierbii și odată cu vitalitatea pe care verdele naturii i-o impregna în comportament, simțul său aventurier îi oferea exerciții nelimitate ale imaginației. Flerul ei și poate inocența vârstei de a căuta un adăpost o împinseră în acea direcție. Se ascunse printre tufișurile căsuței din lemn, acolo unde instrumentele de grădinărit își purtau dialogurile cu uneltele tatălui său. Construcția avea trei ferestre de dimensiuni mici spre medii, iar una dintre ele era ascunsă în desișurile făcute ferfeliță de Beth.
Cele mai importante două persoane din viața fetiței se aflau în acel cadru, iar discuția lor nu părea nici pe departe una prieteneasă, ori măcar relaxantă. Puși față în față, soră și frate, trăsăturile lor sculptate în ceară păreau să trădeze sentimente străine de indignare, revoltă, antipatie, ură. Mătușa Thea ridicase glasul, voia să își accentueze și mai mult poziția argumentului său, căci nimeni și nimic nu aveau să îi calce în picioare credința. Ochii săi, odinioară blânzi, de culoarea zahărului ars păreau atât de obosiți și totuși categorici. Nu renunța, era o bătălie pe care era exclus să o piardă. Despre orice ar fi fost vorba, femeia nu avea să îi ofere câștig de cauză bărbatului, oricât de multe legături de sânge și amintiri trunchiate aveau să fie negate în acea confruntare. Părea idealul de luptătoare al cărei scop depășea orice aspirație pământeană. Bethany îi devora armura energetică ce îi încorseta corpul. Era cu adevărat modelul ei.
