Jocul oglinzilor

IV - „Impostoarea"

       Bethany își făcu curaj și coborî din mașină. Arăta impecabil în costumul său alb deux-pièces. Pantalonii tip țigaretă îi ofereau jurnalistei un aer de statuie grecească. Sacoul lunguț, ce trecea nonșalant peste punctul de interes al bărbaților, îi evidenția talia, timp în care cămașa de culoarea piersicii imita o mătase moale. Aceasta privi clădirea impunătoare a sediului Daily Herald, loc din care fugise cu doar două zile în urmă cu coada între picioare.

       Trecuse într-o singură zi de la agonie la extaz. Viața era cu adevărat imprevizibilă și tocmai de aceea, Bethany trebuia să învețe să fie mai cumpătată. Se săturase să simtă gustul amar al înfrângerii. În acea dimineață își propusese să fie maleabilă și binevoitoare, să-și sacrifice ideile și timpul de dragul serviciului mult visat. Discutase cu domnul Griffin cu câteva minute înainte și avu deosebita plăcere să constate că trei televiziuni îi cerură interviu în exclusivitate. Era drăguț să știe că sursa ei avea să devină eroul unui oraș impunător precum Chicago. 

       Thomas era emoționat și nu știa ce atitudine să adopte în fața camerelor. Bethany îi sugerase să fie natural, însă curiozitatea și incertitudinea din spatele întrebării lui la adresa femeii o puseră pe gânduri. Ea fusese vreodată naturală în fața camerelor? Ei bine, timiditatea sa excesivă din timpul facultății îi îngreunase orele de practică din cadrul Media News, o televiziune locală din Jersey City, dar rezistase. Își privise provocarea cu o impertinență de neegalat, acceptând-o cu bună știință, la fel cum reușise cu majoritatea obstacolelor din calea ei. Acum avea de înfruntat o nouă situație; trebuia să se întâlnească cu Jared Carter. Elementul surpriză era de partea sa, căci el habar n-avea că această micuță O'Hara își suise posteriorul cochet în automobilul ei închiriat și conduse în trombă până în bârlogul său.

       — Bună, Cin..., începu tânăra să vorbească, însă dincolo de biroul futurist nu era absolut nimeni.

       Își linse buza superioară sub forma unui tic de nervozitate și privi prin ușa transparentă spre camera vrăjitorului de Carter. Nici el nu era acolo.

       — Unde naiba ești? murmură Bethany, lipindu-se cu spatele de peretele de sticlă.

      Dispariția sa bruscă arunca semne de întrebare, iar lipsa secretarei nu făcea decât să agraveze situația delicată în care patronul ziarului risca să alunece vertiginos: degradarea profesională. Tânăra trecu dincolo de masa de lucru, începând a frunzări câteva dosare cu șină situate lângă computer. Unul dintre plicuri conținea o statistică detaliată a ultimelor trei luni de activitate jurnalistică, iar vânzarea cotidianului scăzuse cu nu mai puțin de douăsprezece procente. Interesul cititorilor depășea cu mult aria de acoperire a derogării articolelor angajaților, iar numărul abonamentelor se micșoră dramatic. 

       Când privirea lui Bethany întâlni colțurile îndoite ale unui document oficial, mandatat sub sigiliul Tribunalului Metropolitan, degetele ei apucară strâns hârtia, despăturind-o nerăbdător. Jared Carter fusese citat într-un proces de defăimare, iar valoarea daunelor depășea cu mult bugetul alocat jurnalului de către Primărie. Corabia pe care se suise cu atâta entuziasm, nu era decât o capcană pentru șoareci.