Jocul oglinzilor

IX - „Atracție și boabe de cafea"

 [Media: Revival Café Bar & Bakery (sursă: thrillist.com)]

       Ochii lui albaștri se fixară într-ai ei și un val de răceală îi răscoli întregul trup. Ashton Green îi știa adevăratul nume. Orice avantaj de care tânăra jurnalistă ar fi dispus, dispăruse ca primul fulg de nea. Iar odată cu această demascare brutală, Bethany ar fi părut o mincinoasă de doi bani al cărui scop era...ce scop ar fi putut avea? Mușcându-și buzele într-un impuls de eliberare emoțională, își lăsă privirea să se oprească pe arta abstractă din spumă de lapte a Cappuccino-ului comandat recent.

       — Nu știu ce credeți în acest moment despre mine, dar..., începu ea admirând bambusul așezat grijuliu într-un vas încolăcit de bucăți de sfoară.

       — Nu cred nimic, draga mea. Este decizia ta dacă vrei să te prezinți cu un nume fals. Acest aspect sincer vorbind, mă interesează prea puțin, o întrerupse avocatul, apelând la un ton lejer. Ești o femeie atrăgătoare și mi-a fost greu de crezut că pasiunea ta pentru citit ne-ar putea programa o întâlnire într-un cadru atât de informal. Vezi tu, domnișoară O'Hara, dezamăgirile mele pe plan profesional și personal m-au determinat cumva să fiu sceptic în privința partenerilor mei de discuție.

       — Poate până acum nu ai dat peste oamenii potriviți, spuse jurnalista, odihnindu-și bărbia în căușul palmei drepte.

       Degetele subțiri cu unghii lăcuite în tonuri de nude băteau darabana delicat pe obrazul ei fin. Spatele îi era drept, ușor unduit la baza coapselor, iar piciorul stâng era așezat elegant peste celălalt. Întreaga poziție corporală indica o feminitate seducătoare, marcând o încredere jovială, ce ar fi întors de bună seamă câteva priviri.

       În momentul în care barista veni pentru a doua oară la masa lor, Asthon își comandă un Americano cu lapte de migdale, vizibil intrigat de personajul misterios din fața sa. Multitudinea emoțiilor transmise de către ea îi încingeau mintea. Întâi, pozase într-o victimă ideală, o căprioară speriată ale cărei mișcări fuseseră anticipate de către lupul cel mare și rău. Iar acum, tot ce își dorea animalul acela sălbatic și amenințător era să se lase pe mâna ei.

      — Ce ați aflat despre mine? întrebă femeia după ce luă o gură din băutura sa caldă, punând ceașca de cafea în exact aceeași poziție pe farfurioara în care fusese inițial. Era un Cappuccino autentic.

       — Haide mai întâi să lăsăm toate politețurile astea. Mi se par ridicole dacă privim diferența de vârstă dintre noi. Tu ai 26 de ani, iar eu doar 38. Ești un suflet liber, călător, o artistă. Ți-am citit articolul despre colegul nostru de la clubul de lectură. Impresionant, chiar un debut în lumea ziaristicii, spuse Ashton disimulând un zâmbet calculat de parcă s-ar fi lansat într-o pledoarie în fața instanței.

       Însă, cei doi se aflau în Revival, o cafenea drăguță de pe Clark Street, nicidecum la Tribunalul Metropolitan. Așa că fără a mai continua să asiste în tăcere, Bethany răspunse, ducând subiectul discuției într-un punct ce i-ar fi devenit alibiul perfect.