HollowCreek se prăbușește văzând cu ochii. Ușa principală trebuie ținută deschisă, pentru că altfel iese din țâțâni.
Am intrat în holul principal, numai ca să dau cu ochii de un întreg grup de boboci, înconjurând sufocant un copil așezat.
Rotindu-mi privirea de jur împrejur, nu găsesc niciun om responsabil cu problemele elevilor. Așa că, eu, ca un elev mare din ultimul an ce sunt, dau buzna printre ei și încerc să îmi dau seama ce poate fi așa de interesant.
Dar bobocul care ședea în fața mea răvășit nu stârnea interesul, ci îngrijorarea. Murmurul general acopera gâfâielile disperate ale copilului. Gâtul îi sângera.
"Dați-vă!"
Strigătul meu puternic îi dezorientează pe elevii alarmați. Ridic cu ușurință trupul băiatului și aproape că alerg cu el în baia băieților. Exact ca o turmă de oi, toți bobocii mă urmează, dar le închid grăbit ușa în nas. Nimeni nu putea să vadă o transformare a unui vampir.
"Stai liniștit, șșș!"
Băiatul mă privea cu nedumerire. Nu puteam să explic în cuvinte graba în care mă aflam. Rănile aproape se vindecaseră, dar nu aveam destul timp să îl fac să înțeleagă ce i s-a întâmplat.
"Ce se întâmplă?"
Era doar un copil. Avea 15 ani. Cum să nu ți se facă milă de ființe atât de neajutorate?
"Hei. Uită-te la mine."
I-am luat fața în palme și m-am asigurat că facem contact vizual. Dar acest lucru întârzie. Ochii băiatului se roteau, încercând să îmi fixeze privirea. Ceva nu era în regulă. Am observat o roșeață în ochii lui căprui larg deschiși.
"Ce ți s-a întâmplat?"
În loc să îmi răspundă, acesta mă scuipă între ochi. Nu am acceptat. Necontrolat, mi-am ridicat buza de sus într-un mârâit. Colții îmi luceau în reflexia din ochii bobocului.
"VAMPIR! AJUTOR! Cineva să mă ajute!!"
Apoi mi-a picat fisa. Tipul nu mai știa ce se întâmplase cu el iar eu tocmai ce îmi dezvăluisem identitatea.
"Cum te cheamă?"
"La naiba dacă îți spun ție ființă spurcată! Dă-mi drumul!"
"OK, facem altfel. Nu ai încredere în mine. Este ghinionul tău. Dar dacă îți dau drumul, ți se va întâmpla ceva mult mai rău decât simpla observare a colților mei."
"Ești dus. Lasă-mă să plec."
"Ești vampir."
Era pregatit să ma scuipe din nou, dar l-am împins mai încolo și am părăsit clădirea pe cât de repede posibil.
"Tipul ăla din a doișpea e vampir! Trebuie să mă credeți!"
Săracul... Nu îl învinovățesc. Vampirii sunt de speriat, dar habar nu are că o să înțeleagă și de ce. Probabil că același HollowCreek l-a mușcat. Rar există doi cu același sânge în aceeași perioadă.
Începusem să încetinesc pasul. Ah, îmi pare rău, Morty... Iar am chiulit. Dar trebuie să mă crezi că am un motiv!
Pașii mei nu se opresc acasă, ci își continuă drumul către străduța îngustă a cartierului. M-am oprit în dreptul unei uși din lemn negru, deasupra căreia literele luminau de neon roșu.
Intru discret, conștient de faptul că mai nimeni nu se afla aici la această oră.
"Pe unde umbli, Schweizer?" (în germană, "Schweizer" înseamnă "elvețian")
CITEȘTI
Colți della Elveția
Vampiros"...serile de vară cu ceață... Păi ele ascund mai multe decât ți-ai putea imagina... O negură întunecată confundată cu bezna, în care privirea îți este inutilă. Oh, da, acele seri. Acele nopți." Mason Caspari. Un bădăran, ce mai. Dacă nu ar fi aș...
