"OK, acum te voi duce acasă."
Nelson îmi susținea aproape toată greutatea pe umărul său, sprijinindu-mă de brațul cel mai apropiat. Mă va duce acasă. Cum naiba se gândea să facă așa ceva? De abia ce ieșisem!
"Nu vreau să mă duc acasă."
Nelson se oprește.
"Ești beat, Mason. Trebuie să fii dus acasă."
Mormăi ceva neînțeles. Poate că avea dreptate, dar tot nu voiam ca seara (noaptea) să se încheie așa devreme. Nelson pornește din nou, iar eu îl urmez.
"Și ai de gând să mergi pe jos jumătate de oră?"
După calculele Google Maps-ului cam acesta ar fi fost timpul necesar.
"Nu. Mergem cu mașina."
"Nu am bani de taxi."
"Te duc eu."
Și atunci observ direcția în care ne îndreptam. Era exact opusul celei pe care o alesesem inițial, ceea ce ne apropia tot mai mult de locuința lui Nelson. Oftez. Îmi era atât de greu să mă deplasez... Picioarele aproape că îmi cedau, chiar și așa, când nu susțineau de fapt nimic. Dar, mai presus de toate... îmi era somn.
"Mason."
Nu răspund.
"Mason."
Nici de data aceasta.
"O, la naiba! Ai adormit?"
Nelson mă scutură bine, până când îmi simt într-un final și partea de peste gât. Și frate, se simțea foarte bine - o durere sfâșietoare ca o zvâcnire.
"Cum te simți?"
"Mă doare capul. Și mi-e rău. Și sunt dincolo de cerul al optulea."
"OK... următoarea întrebare - Ai idee cât ai băut... și în principiu ce ai dat pe gât?"
"O Margarita... vreo două beri... câteva pahare de vin... și restul cred că vodkă."
"Care restul? Cât înseamnă restul?"
"Nu știu... nu mă mai întreba. Nu contează. Hai să vorbim despre altceva, și așa nu mai e mult timp."
Nelson oftează. Atunci realizez. Cine ar fi vrut, de fapt, să aibă de a face cu o persoană beată? Nimeni întreg la cap nu ar fi pe deplin bucuros să aibă grijă o noapte întreagă de presupusul amic cu care ieșise la plimbare.
"Ai mâncat ceva astăzi?"
"Nu... chiar. Nu."
Iarăși primesc tratamentul oftatului din partea sa. Simt o vinovăție profundă.
CITEȘTI
Colți della Elveția
Vampiros"...serile de vară cu ceață... Păi ele ascund mai multe decât ți-ai putea imagina... O negură întunecată confundată cu bezna, în care privirea îți este inutilă. Oh, da, acele seri. Acele nopți." Mason Caspari. Un bădăran, ce mai. Dacă nu ar fi aș...
