Colți della Elveția

Capitolul 6 - "Italienii sunt sexy"

Forțam clanța pe cât posibil, dar aceasta nu se lăsa nicicum.

Am renunțat la idee, făcând doi pași în spate. Mi-am luat o poziție de alergare și am împins puternic în ușă. Prima oară nu a fost de ajuns. Oare mă supraestimam?

A doua izbitură se dovedi a fi reușita. Aproape că mă prăbușesc, ușa dându-se de perete și cojind o parte din vopsea. Frate, cine o să plătească toate astea?

Mă uit în jur cu repeziciune, căutând indiciul care putea să îmi dezvăluie cine este autorul zgomotelor.

Apoi îl zăresc. Mortimer, întins pe jos, pe covorul pufos, inert. Părul îi era ciufulit, iar lampa spartă lângă el. Căzuse odată cu masa. Neonul din sufragerie clipocea periculos. Ce naiba se întâmplase aici?

Dar totul devine clar într-o secundă. Heather era ascunsă după canapea, plângând sălbatic și scuipând sânge. Sângele lui Mortimer.

"MASON! Mason, te rog ajută-mă! Ce am făcut...? Iartă-mă!"

Nu cred că am mai fost mai furios ca până acum. Nici nu știu dacă m-am înfuriat vreodată. Oh, Hölle.

"Ai 5 secunde să părăsești locul ăsta."

Heather încă era așezată privindu-mă plină de regret și rugătoare.

"În 5 secunde nu vreau să mai văd nici urmă de tine!"

Tocmai ce am făcut-o să plângă și mai tare. Se târa spre mine, rugându-mă din priviri să o iert. Știa ce făcuse. Ce rău făcuse.

"Unu..."

Nu mă uitam la ea. Știam că dacă o priveam, urma să o liniștesc. Era un vampir la începuturile sale, părerile de rău după un atac sunt normale. Dar aici era vorba de Morty. De fratele meu.

"Doi."

Răvășită, Heather încerca să se strângă, îmbrățișându-și genunchii.

"Trei!"

Își mușcă buza de jos până îi dădu sângele. Privea pierdută la Mortimer.

"Patru! Ridică-te și părăsește-mi casa până nu te omor!"

Și atunci se ridică. Era prea plânsă ca să poată spună ceva. Încuviință doar și ieși cuminte pe ușă. Imediat cu aceasta se închise, am auzit noul hohot de plâns de afară. Oare fusesem prea dur...?

"Mass..."

Mă întorc într-o fracțiune de secundă, realizând brusc în ce stare este fratele meu.

"Mortimer, ești OK?"

"Tânăr și sănătos... Cum nu pot mai bine..."

Aproape că îi dadeau lacrimile văzând situația în care el era cel care avea nevoie să i se poarte grijă. Aproape. Doar că el nu plânge niciodată.

Am dat să îmi scot telefonul din buzunarul de la spate, dar mi-am amintit outfit-ul drăguț pe care îl port.

"Știi ce sexy arăți în prosop...?"

Am zâmbit amar. Morty cel bun. Încearcă să mă facă să zâmbesc chiar și în astfel de momente.

"Îmi pare rău, Morty. Iar am făcut-o să plângă."

Mortimer închise ochii ușor. Respira greu. M-am grăbit înapoi în baie să fac rost de mobil. Odată ajuns în mâna mea, tastez repede "911".

"Vine o ambulanță imediat, fratele meu drag. Rezistă."

Ridicările pieptului lui Morty se răreau. Nu am putut să nu înghit în sec. Era plin de sânge la gât. Dacă nu supraviețuia?

***