Prima pagină din jurnal

417 59 12
                                    

3 martie 2018o lună până la sinucidere

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.


3 martie 2018
o lună până la sinucidere

Vreau să mor. Sunt sigur de asta, am decis să mor și nu regret asta știu că îmi doresc asta.
Vreau să mor pentru că nu mai pot să trăiesc.
Mai bine mor decât să continui să trăiesc ca un mort.
Am trăit doar pentru tine, niciodată pentru mine. Am zâmbit doar ca să zâmbești tu.
Îți iubesc zâmbetul, și totuși cumva, puțin câte puțin, zâmbetul tău mă rănește. Aș vrea să îl pot uita. Aș vrea să pot uita cât de mult îți iubesc zâmbetul. Vreau să uit ceva atât de frumos și dulce precum zâmbetul tău.
Nu îmi mai zâmbi pentru că doare, doare atât de tare, dar chiar și așa, chiar dacă e dureros știu că îți iubesc zâmbetul atât de tare încât va fi ultimul lucru la care mă voi gândi când voi muri. Mereu îl am în minte, în inimă, zâmbetul tău.
Vreau să plec departe de tine Jimin, dar oriunde aș pleca știu că m-aș întoarce mereu la tine așa cum fiecare val mereu se întoarce la mal lovind nisipul umed. Doar murind pot să plec definitiv de lângă tine, e singura soluție.
Vreau să mor într-o zi de aprilie și să ningă. Vreau ca înainte să mor să văd o ninsoare de aprilie. Am avut un vis, un vis ciudat, că era aprilie și că priveam doar noi doi cu mâinile împreunate cum ninge în aprilie, ce vis ciudat și neadevărat. Niciodată nu va ninge în aprilie, poate doar atunci când eu nu voi mai fi.
Nu vreau să îmi iau rămas bun. Nu vreau să mai plâng, nu mai vreau să simt nimic. Vreau liniște, atât. Cer prea mult?
O să mă uiți? O să crezi că nici nu am existat? O să plângi măcar? O să îți pese măcar că niciodată nu am apucat să vedem ninsoarea de aprilie și că a rămas doar un vis, un straniu, dar dulce vis?
Aștept cu nerăbdare ziua în care nu voi mai deschide vreodată ochii. Ziua în care totul va deveni rece și pustiu, ziua în care tu vei dispărea din mintea mea, din inima mea.
Și nu o să îmi iau rămas bun de la tine Park Jimin. O să mor, iar tu nu vei știi nimic. Nu vei știi de ninsoarea de aprilie. Nu vei știi cât de mult ți-am iubit zâmbetul și cât m-a rănit. Nu o să știi nimic.
Sper să nu mă uiți, dar nici să mă plângi. Sper doar să continui să trăiești și poate tu vei avea șansă să privești cu ochii tăi ninsoarea de aprilie.

 Sper doar să continui să trăiești și poate tu vei avea șansă să privești cu ochii tăi ninsoarea de aprilie

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Taehyung

Agape|jikookUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum