Agape|jikook

16

Jimin
-După ce terminăm liceul hai să ne mutăm împreună, Jimin.
-Credeam că vrei să scapi de mine după liceu.
-Jimin, vreau să fim împreună pentru totdeauna. Și chiar dacă o să îți găsești pe cineva, dacă o să te căsătorești tot o să vin după tine, vreau să locuiesc mereu cu tine.  Nu o să poți scăpa vreodată de mine.
-Nici nu vreau Taehyung, nu aș vrea vreodată.
-De ce?
-Pentru că te iubesc enorm de mult, Tae.
-Și eu te iubesc. O să fim împreună pentru totdeauna!

Pentru totdeauna a spus , a spus că o să fim împreună pentru totdeauna, dar nu mai e aici așa că nu mai există un totdeauna.
Unde ești Taehyung? De ce ai plecat? De ce nu ai rămas lângă mine pentru totdeauna? Sunt întrebări al căror răspuns nu îl voi afla vreodată.
Îl pierdusem pe Jungkook, îl pierdusem pentru că nu am putut să îi arăt că îl iubesc cu adevărat, nu am știut cum.  E mai bine că l-am pierdut, cineva îl va face fericit, iar acel cineva nu aș fi putut să fiu eu.
Am vrut să știu adevărul despre moartea lui Taehyung, dar a avut rost? Dacă aș fi știut adevărul aș fi putut trece peste? A fost îndrăgostit de mine? Dacă a fost cum nu am putut observa? Cum am putut să fiu atât de orb? Am crezut că îl cunosc pe Taehyung, dar m-am înșelat. Parcă niciodată nu l-am cunoscut pe adevăratul Taehyung, căci în ochii mei era cea mai veselă persoană, persoana care iubea cel mai mult viața, dar dacă ar fi fost așa nu și-ar fi luat-o.
Hainele lui deja și-au pierdut mirosul, dar continui să le miros sperând că o să îmi amintesc.  Vreau să îmi aduc aminte de el, de fiecare moment petrecut împreună, vreau să retrăiesc fiecare clipă și să uit de durere.
Taehyung a fost prima mea iubire, singura persoană pe care am iubit-o, dar nu i-am putut spune.Uneori iubirea poate să se simtă greșită, chiar dacă niciodată nu este.
Îmi amintesc atât de bine când i-am spus că sunt îndrăgostit de cineva. A insistat să îi spun cine era, dar nu i-am putut spune că el era.
"Nu are rost să rostesc numele unei persoane ce nu o să mă iubească vreodată în felul în care o fac eu, e mai bine să uit, să îmi îngrop undeva adânc în inimă sentimentele, să mă mint și să ajung să cred că ceea ce am simțit nu a fost real. E mai bine să ne mințim, doar așa putem să supravețuim." Mi-a spus că greșesc și a avut dreptate. Minciuna nu aduce nimic bun, ci doar suferință și disperare.
Cum ar fi fost dacă i-aș fi spus că îl iubesc în acea zi? Cum ar fi fost dacă aș fi observat că era nefericit? Cum ar fi fost dacă nu l-aș fi rănit pe Jungkook? Mereu viața mea o să fie marcată de un foarte dureros"cum ar fi fost dacă?"
Cum ar fi fost dacă mi-aș fi permis să fiu fericit?
Podeaua era rece, dar nu mai simțeam nimic, în afară de regret. Aș fi vrut ca cineva să vină să mă ridice de pe ea și să mă țină strâns în brațe, aș fi vrut ca acel cineva să fie Jungkook.
L-am rănit și era mai bine să plece, dar voiam să rămână, aveam nevoie să rămână.
Viața și-a pierdut sensul când Taehyung a murit, dar și l-a recăpătat când Jungkook a apărut în ea. Fără el în ea știam că și-l va pierde din nou.
-Jimin?
Când i-am auzit vocea am crezut că visam, dar Jungkook chiar era acolo, privindu-mă de sus probabil crezând că sunt penibil și chiar eram.
Eram penibil pentru că singurul loc unde îmi găseam alinarea era camera lui Taehyung, loc ce îmi provoca în același timp toată durerea pe care o simțeam și care nu mă lăsa să mă bucur de viață.
-Ți-am adus jurnalul.
-Jungkook, așează-te lângă mine, te rog.
-Pe podea?
-Da, te rog.
Nu mă așteptam să o fi făcut, de ce ar fi făcut-o? Era în fața mea, așezat pe o podea rece într-o cameră în care cineva se sinucise, o cameră în care parcă încă mirosea a moarte, dar era acolo și îmi zâmbea, chiar dacă nu ar fi trebuit și nu meritam, el îmi zâmbea.
-De ce îmi zâmbești?
-Nu mă pot abține sunt prea fericit să te văd.
Răspunsul lui m-a făcut și pe mine să zâmbesc, după mult timp zâmbeam și aveam cel mai sincer zâmbet.
Într-o lumea în care am fost condamnat la tristețe Jungkook a vrut să îmi ofere din nou fericirea pe care o pierdusem, a vrut să îmi reda speranța. Într-o lume în care mi-a fost luată iubirea, el m-a făcut să mă îndrăgostesc din nou. Trăiam într-o lume gri pe care el mi-a colorat-o.
După mult timp camera lui Taehyung nu mai era rece ca un mormânt. Era caldă și primitoare.
-Și eu sunt fericit să te văd. Jungkook, știu că nu sunt bun pentru tine, ți-am greșit și nu îți merit iertarea, dar nu mint când îți spun că te iubesc. M-am îndrăgostit de tine într-un moment din viața mea în care îmi era frică să o fac. L-am iubit pe Taehyung și încă nu pot să trec peste moartea lui. Nu știu cât timp o să îmi ia...
-Pot să aștept, pot să te aștept Jimin, iar când o să te vindeci, când o să poți merge mai departe o să o facem împreună. Nu vreau să plec, nu vreau să plec nici dacă mă rănești, nu pot să plec. Rămân, pentru că într-o zi o să treci peste și o să fim fericiți.
-Vreau să rămâi, dar trebuie să pleci, trebuie să te las să pleci. Nu vreau să mă aștepți, nu vreau să stai lângă mine și să suferi. Poate o să îmi ia chiar ani să accept moartea lui. Nu îți pierde tinerețea cu cineva care îți face viața dificilă.
Pleacă și trăiește, dă-ți șansa să iubești, să ajungi să iubești pe cineva care să îți merite iubirea.
-Te iubesc Jimin, pot să te iubesc doar pe tine pentru că ești "agape".
I-am simțit buzele peste ale mele. Săruturile lui Jungkook aveau ceva diferit, era singura persoană a cărei săruturi mă amețau în cel mai bun mod posibil. Era singura persoană a cărei săruturi le doream, le primeam și a căror gust îmi rămânea pentru mult timp pe buze dorindu-mi din ce în ce în ce mai mult.
-Mulțumesc că mi-ai adus juranlul, mulțumesc că l-ai citit pentru mine. Aici se termină povestea noastră, dar finalul ei e un nou început pentru tine. E timpul să pleci fără să te uiți în urmă.
-Nu vreau, lasă-mă să rămân. Nu vreau să îmi iau rămas bun.
-Azi e ziua în care trebuie să pleci, e ziua în care te las să pleci, iar poate într-o zi dragostea te va aduce din nou la mine.

-Totul s-a terminat între tine și puști să înțeleg.
-Era cel mai bun lucru pe care îl puteam face. Trebuie să mă vindec singur, aș fi fost egoist să îl țin lângă mine când mă aflu în starea asta. Am făcut ceea ce trebuia. L-am rănit destul.
-Crezi că o să te vindeci Jimin?
-Nu știu Yoongi, chiar nu știu. Doar pot să sper că o să o fac.
-Și dacă o faci te vei întoarce la el?
-Îl iubesc și aș vrea să mă pot întoarce la el.
-Îl invidiez, nu pot să mint. Pe mine nu m-ai iubit, nu m-ai iubit niciodată ca pe el sau ca pe Taehyung. Ce au avut atât de special?
-Taehyung a fost prima mea iubire, iar Jungkook e ultima.
-Ești sigur că el e ultima?
-La fel de sigur de cum sunt că Taehyung a fost prima. Nu o să mai iubesc pe cineva așa cum l-am iubit pe Jungkook. E ultimul. Dar eu, eu nu sunt ultimul, asta sper. Știu că sunt prima lui iubire, dar sper din sufletul să nu fiu și ultima.
-Jimin, sunt curios. Ai aflat de ce s-a sinucis Taehyug?
-Da, am aflat. Aș fi putut să îi fi prevenit moartea, dar așa i-a fost scris, nu puteam sta în calea destinului, fie el tragic.

Motivul sinuciderii lui Taehyung, îl aflasem, era"agape". Fiecare pagină din jurnalul său îmi lăsase un gust amar. Își plănuise cu atenție și răbdare propria moarte, aș fi putut să îl opresc.
Niciodată nu o să scap de acest regret. Mâinile îmi erau pătate cu sângele său, trebuia să continui să trăiesc cu vina că eu l-am omorât. L-am lăsat să moară, nu i-am auzit strigătul de ajutor. Eu am fost cel care l-a lăsat să moară, eu am fost cel care l-ar fi putut salva.
Ultimul său cuvânt scris"agape". Ultimul cuvânt pe care mi l-a rostit "agape".
Drumul spre mormântul lui era mai lung decât mi-l aminteam, mai lung și mai greu de parcurs. Cu fiecare pas făcut era mai greu să mai fac altul în față. Picioarele îmi tremurau, întreg corpul îmi tremura simțind ca aș putea să mă prăbușesc în orice moment.
În clipa în care am ajuns în locul unde trupul urma să îi zacă pentru o eternitate am căzut, dar nu am simțit durerea pe care ar fi trebuit să o simt când genunchii mei au făcut contact cu pământul. Durerea fizică nu se compara cu cea din suflet.
Îmi doream cumva să mai fie aici, doar pentru un scurt moment în care să îmi cer iertare și să îi spun că l-am iubit așa cum m-a iubit și el.
-Taehyung, ori de câte ori îmi închid ochii, amintirile sunt cu mine, dar tu nu ești aici cu mine. Știu că poate e timpul să mă eliberez, dar încă simt un gol în inimă. Văd acei cireși acoperiți de o zăpadă stranie în luna aprilie, dar tu nu ești. Ești departe, însă te simt lângă mine. Nu o să te uit, Taehyung. În inima mea ești încă viu.
Niciodată nu o să îl uit, niciodată nu o să mă iert pentru că nu l-am salvat, că nu i-am oferit un final fericit, niciodată nu o să îmi pot lua rămas bun. Kim Taehyung, a fost el oare "agape" pentru mine? Acum că el nu mai e am reușit să înțeleg ce înseamnă "agape" pentru mine?

-Jimin, ce înseamnă "agape",  ce înseamnă pentru tine?
-"Agape"? E un termen grecesc, nu? Grecii aveau mai multe tipuri de iubire, iar "agape" era cel mai înalt.
-Dar pentru tine ce înseamnă? Ce înțelegi? Ce înțelege inima ta prin acest cuvânt? Cum definește inima ta"agape"?
-Ce întrebare ciudată. Chiar nu știu... Taehyung te simți bine? În ultima vreme ai fost cam tăcut. Te-ai pierdut prin gânduri? Vrei să vorbim? Poți să îmi spui orice.
-Vreau doar să îmi spui ce înseamnă"agape" pentru tine.
-Nu știu, o să mă gândesc și o să îți dau mai târziu un răspuns.
-Uneori un mai târziu poate să nu mai existe. Jimin pentru mine tu ești agape.