Agape|jikook

A 3 a pagină din jurnal

9 martie 2018
25 de zile până la sinucidere

Jimin de ce nu pot să îți spun că te iubesc? De ce nu pot să fiu sincer cu tine, cu mine?
De atât de multe ori am încercat să ți-o spun, dar inima mea s-a temut.
M-am gândit că ai putea să pleci când îți voi mărturisi sentimentele mele pentru tine. Mai bine plec eu definitiv.  Mai bine mă pierzi tu pe mine decât eu pe tine.
Sunt egoist, îmi pare rău, dar m-am săturat să te privesc și să îmi doresc să te ating, să fii al meu măcar pentru un scurt moment.
Nu mai pot să trăiesc așa, nu mă mai pot abține, nu mai pot să îndur. Nu mai pot să țin iubirea mea față de tine secretă. Nu mai pot să stau și să sufăr în tăcere, chiar nu mai pot.
Nu vreau să ți-o spun Jimin, nu vreau, nu pot, dar mai e puțin foarte puțin și nu o să mă mai chinui.
Îmi pare rău, dar nu văd o altă soluție, poate o să înțelegi de ce am ales să fac asta, poate o să înțelegi că odată în viața mea am vrut să fiu puțin egoist și o să mă ierți și o să te ierți și pe tine.
De fapt nu trebuie să ierți pe nimeni, așa a fost să fie, așa a fost mai bine. A fost mai bine că nu ți-am spus ce simt pentru tine așa vrea să nu afli vreodată, dar când eu nu o să mai fiu jurnalul acesta o să ajungă pe mâinile tale. O să îl citești, o să citești fiecare pagină scrisă și o să plângi, așa-i?
O să dai vina pe tine, o să te urăști. Dar să știi că nu e vina ta, nu ai făcut nimic greșit. Ai fost un prieten bun, un frate mai mare minunat, e doar că eu am vrut ceva ce nu ai putut să îmi oferi, inima ta.
Urăsc faptul că o să te fac să plângi, dar știu că o să mă uiți, o să te ajute el să mă uiți. Mă întreb dacă acel el va fi Yoongi sau altcineva...
O parte din mine vrea ca tu să citești jurnalul acesta și să știi de ce am ales să mă sinucid, să știi că te-am iubit, dar o parte din mine parcă ar arde fiecare pagină scrisă pentru că știu că o să te rănească. Adevărul doare Jimin, doare foarte tare. Adevărul e crud, nu îmi place adevărul deloc. Îl detest pentru că toată viața mea am mințit. Am mințit că sunt fericit, am negat dragostea mea pentru tine și uite unde am ajuns. Am ajuns în punctul în care singura mea dorință e să mor, am ajuns să nu mai pot să mint, a trebuit să accept un adevăr crud, a trebuit să accept că te vreau, dar nu te voi avea niciodată.
O să continui să mint că sunt fericit până în ultima clipă, vreau să îți amintești de mine zâmbind, poate o să crezi că îți amintești un zâmbet fals, dar nu era fals, era doar un zâmbet care ascundea ceva, dar era zâmbetul meu. Și zâmbeam datorită ție, pentru tine
O să mint pentru tine până în ultima clipă și când o să citești acest jurnal o să vezi adevărul meu, cum eram eu de fapt, ce simțeam...
Nu vreau să afli adevărul meu, e mult prea sumbru, vreau să te țin departe de acest adevăr pe care îl scriu, dar pot?
Dacă mor nu o să mă mai pot asigura că adevărul este bine ascuns de tine, dacă mor sunt șanse mari să afli tot. O să poți indura adevărul? Sau vei ajunge ca mine? Vei ajunge să detești adevărul atât de mult încât să minți și după vei ajunge în stadiul în care nu o să mai poți să minți și o să dorești să pui capăt la tot. Îmi doresc să cred că tu o să fii puternic și o să treci peste.
Dacă chiar o faci, dacă chiar ajungi să citești jurnalul meu te rog să nu îmi uiți zâmbetul, te rog să îți amintești cu drag de el pentru că eu zâmbeam pentru tine.

Nu mai e așa mult timp, sunt chiar entuziasmat într-un fel.
E straniu să o spun, dar abia aștept să mor și totul să se termine pentru mine. Abia aștept să nu mai simt nimic. Abia aștept să nu mai trebuiească să mint.
Chiar mă abțin cu greu să nu îmi pun acum capăt zilelor, trebuie doar să mai am puțină răbdare.
Până atunci o să continui să mă bucur de zâmbetul, de vocea ta, de mirosul tău dulce, o să mă bucur de prezența ta. Și o să îți zâmbesc, o să îți zâmbesc în fiecare zi prefăcându-mă că nu s-a întâmplat nimic și că sunt cea mai fericită persoană.
Uneori când te privesc mă gândesc dacă chiar vreau să mor... Uneori chiar mă dai peste cap. Iubesc să îți văd zâmbetul. Iubesc senzație de căldură pe care o simt ori de câte ori mă iei în brațe. Mă faci să nu mai îmi doresc să mor. Când sunt cu tine , când suntem doar noi doi îmi doresc să trăiesc, îmi doresc să pot să mai trăiesc încă o zi doar ca să îți văd zâmbetul cald. Dar după te văd cu el și văd cât de fericit ești cu el și atunci realizez cât de mult îmi doresc să fiu mort.
Sunt nehotărât? Crezi că ai putea să mă salvezi Jimin? Poate, dar nu o să o faci, nu o să te las. Nu poți salva pe cineva care nu își dorește să fie salvat.
Pe zi ce trece simt că mor când te văd cu Yoongi. Și în fiecare zi simt că trăiesc atunci când suntem doar noi doi.
Totuși o să mor Jimin, deja am făcut o alegere.
Am o întrebare pentru tine, dacă o să citești jurnalul o să o vezi:
Sunt curios Jimin chiar nu ți-ai dat seama că eram îndrăgostit de tine?
Nu vedeai cum te priveam? Nu observai că ori de câte ori te vedeam privirea mi se lumina?
Ochii sunt oglinda sufletului, dacă ai fi privit atent probabil ai fi văzut când de mult te iubeam și cât de mult suferam.
Dar nu ai făcut-o. Nu ai văzut niciodată iubirea pe care o ascundeam și poate e mai bine așa.
Și am și o rugăminte, dacă îmi aduci vreodată flori la mormânt te rog să fie lărcimioare. Știi că le iubesc, ți-am spus de nenumărate ori că le iubesc semnificația, iubesc faptul că înseamnă "promisiune a fericirii".
Ți-am promis că o să fim mereu fericiți, am făcut împreună o promisiune a fericirii și îmi pare rău că nu mi-am ținut promisiunea.
Florile se ofilesc și mor Jimin, chiar și lacrimioarele. Oamenii mor și sunt uitați, chiar și cei dragi ție, iar promisiunile sunt rupte, dar niciodată uitate. Niciodată nu o să uiți ce ți-a promis cineva, niciodată nu o să uiți că cineva ți-a promis totul, dar într-un final nu ți-a oferit nimic.
Aș fi vrut atât de mult să mă țin de promisiunea noastră, o promisiune a fericirii, dar din păcate simt că în jurul meu s-au ofilit toate lăcrimioarele și nu mai poate exista în veci o promisiune a fericirii.

Taehyung