Agape|jikook

14

-Jimin, ce înseamnă agape, ce înseamnă pentru tine?
Chiar dacă "agape" avea o definiție destul de clară, pentru oricine putea să aibe o altă semnificație. Agape este cea mai înaltă formă a iubirii, de cele mai multe ori platonică.
Agapeul lui Taehyung putea să fie diferit de cel al lui Jimin, voiam să știu ce însemna pentru el.Ce înțelege cu adevărat prin"agape"
Ajungând la finalul jurnalului lui Taehyung am înțeles ce însemna"agape" pentru mine. Ca în cazul său, Jimin era cel care reprezenta"agape" pentru mine. Era prima mea dragoste, iar prima dragoste e cea mai pură, cea mai specială, ce care îți va rămâne pentru totdeauna în inimă. El era cea mai înaltă formă a iubirii pe care aș fi putut să o simt.
Îl iubeam necondiționat, îl iubeam așa cum l-a iubit Taehyung, dar în felul meu.
Era straniu, chiat trist că terminasem de citit jurnalul, că am aflat tot ce a simțit, tot ce a gândit Taehyung în ultima sa lună de viață, dar ultimele sale gânduri mi-au deschis ochii, m-au făcut să realizez cât de mult îl iubeam pe Jimin.
Răspunsul pe care Jimin îl voia era unul simplu, dar dureros pentru el. De ce se sinucise Taehyung? A făcut-o pentru iubire, pentru iubirea ce îi era teamă să o recunoască, ce credea că nu ar putea să îi fie împărtășită. S-a sinucis pentru agape.
-Cu o zi înainte să se sinucidă, Taehyung m-a întrebat asta. De ce mă întrebi și tu? A pomenit ceva în jurnal despre "agape"?
-Da, a pomenit agape, dar voiam să știu ce înseamnă pentru tine, Jimin.
-Agape e un termen grecesc ce a fost împrumutat de creștini. Pentru creștini"agape" semnifică dragostea lui Dumnezeu pentru oamenire, iar pentru greci, "agape" era cea mai înaltă formă a iubirii.
-Nu te-am întrebat ce înseamnă, te-am întrebat ce înseamnă pentru tine.
Dintr-odată privirea lui Jimin părea mai tristă. Își lăsă capul să cadă pe masă. Mă gândeam că  nu ar fi trebuit să îl întreb.
-Nu știu, nu știu ce înseamnă pentru mine. Nu am putut să-i răspund lui Taehyung, nu pot să îți răspund nici ție.
-Îmi pare rău, nu am vrut să te întristez.
-Jungkook, poți să rămâi cu mine în seara asta? Se simte atât de gol apartamentul, nu mai vreau să dorm singur. E deprimant.
-Sigur că rămân. Nu o să te las singur vreodată, Jimin.
-Promiți?
-Promit!
Jimin se ridică de la masă. Se îndrepta spre mine fără să am idee de ce voia să facă. Se așază în poala mea. Îmi plăcea că mereu avea același miros dulce, același miros ce îmi aducea aminte de primăvară.
-Jungkook, te iubesc.
Era pentru prima dată când mi-o spunea și credeam că e adevărat.
Eram copleșit de emoție, ochii îmi erau umezi și mă abțineam din greu să nu plâng de fericire.
Am vrut să aud doar un simplu"te iubesc." Aveam nevoie de un simplu"te iubesc" ca să fiu fericit.
-Și eu te iubesc. Te iubesc azi și mâine, te iubesc pentru totdeauna.
L-am sărutat pe Jimin lăsându-mi într-un final ca lacrimile să mi se scurgă peste obraji.
-Vreau să rămâi în viața mea cât mai mult timp, Jungkook, îmi șopti la ureche.

Adormit în brațele mele simțeam că Jimin va rămâne mereu lângă mine, că îl voi proteja de tot ce e rău, că îl voi face fericit. Mi-aș fi dorit să îl pot ține mereu în brațe. Nu voiam ca dimineața să mai vină vreodată.
Din ce în ce pleoapele îmi deveneau mai grele. Nu voiam să adorm. Îmi era teamă că dimineața o să mă trezesc, iar Jimin nu va mai fi în brațele mele. Că nu va mai fi de găsit.
Când l-am cunoscut, când l-am văzut pentru prima oară l-am ținut în brațe lăsându-l să îmi asculte fiecare bătaie a inimii. Era aproape exact ca atunci, doar ca Jimin nu mai suferea, în sfârșit ajunsese să mă iubească, asta credeam.

Nu era dimineață când Jimin se trezi și plecă din brațele mele, era puțin trecut de trei dimineața. L-am căutat prin apartamentul liniștit ce părea pustiu la acea oră târzie.
Nu am fost surprins când l-am găsit în fosta cameră a lui Taehyung. Stătea în mijlocul ei într-un întuneric profund uitându-se în gol.
-Jimin, ești bine? șoptesc de parcă nu voiam să fiu auzit.
-L-am auzit, i-am auzit vocea și era atât de clară. Credeam că s-a întors. Voiam să verific dacă s-a întors. Mereu îi aud vocea, în fiecare noapte, am crezut că dacă rămâi peste noapte nu o să o mai aud, că o să îmi dea pace. E ceva în acest apartament, ceva ce nu vrea să îmi dea pace. Se simte ca și cum Taehyung ar mai fi aici. Ori de câte ori intru în camera lui mă aștept să îl găsesc, dar nu e nicăieri, nu e nicăieri, dar îi simt prezența. Cred că înnebunesc, dacă mai pierd multe nopți chiar o să înnebunesc.
-Jimin, hai să ne mutăm împreună. Nu cred că îți face bine să locuiești aici.
-Dar dacă Taehyung o să se întoarcă? Trebuie să rămân aici să îl aștept. Nu pot să îl părăsesc.
-Jimin, nu ai pe cine să mai aștepți. Taehyung e mort și chiar nu cred că e în regulă să locuiești în apartamentul în care el s-a sinucis.
-Dar... vreau să îl aștept. Chiar dacă nu se mai întoarce tot vreau să îl aștept...
-Nu are rost să aștepți pe cineva care nu se mai întoarce. Jimin, e pentru binele tău. Te rog, ascultă-mă.
-Nu vreau să îl las să sufere. Dacă sufletul lui e încă captiv aici? Trebuie să îi salvez sufletul.
-Jimin, chiar ai nevoie de somn. Ar fi bine să ne culcăm, e târziu.
-Chiar nu crezi că Taehyung e încă aici? Îl simt, are nevoie de mine, trebuie să găsesc o modalitate de a-l salva. Trebuie să comunic cu el cumva.
-Jimin, hai să dormim.
-E prostesc,  nu? E prostesc să cred asta. Dar chiar simt că e adevărat. Te rog să mă crezi.
Razele lunii ce se strecurau în camera întunecată făceau ca chipul lui Jimin să se vadă clar. Plângea, iar privirea lui era atât de pierdută. Nu îmi plăcea să îl văd așa, nu credeam că o să îl mai văd așa.
Știam motivul pentru care Taehyung s-a sinucis, îl înțelegeam, dar tot era de condamnat. Fusese atât de egoist, iar cineva atât de egoist nu merita lacrimile lui Jimin...
-Jimin te rog vino cu mine. Ia-mă în brațe și uită de Taehyung. Hai să fim fericiți de acum, împreună și pentru totdeauna.
-Nu pot... nu pot. De ce nu pot, Jungkook? Am crezut că o să pot.
Atât frustrarea cât și suferința îi se citeau din glas.
-Jimin, dacă mă iubești te rog ia-mă în brațe chiar acum. Te implor, Jimin.
De ce am fost surprins când i-am simțit mâinile micuțe în jurul taliei mele?  Eram atât de nesigur pe dragostea lui Jimin doar pentru că știam că l-a iubit enorm pe Taehyung. Era nedrept. Chiar dacă nu puteam să îl înlocuiesc pe Taehyung, Jimin mă iubea. Era nedrept să nu îl cred.
-Chiar te iubesc Jungkook, te iubesc enorm de mult. Nu vreau, nu vreau să te rănesc. Dacă te rănesc atunci mai bine pleacă...
-Nu mă rănești și nu o să mă rănești vreodată. Rămân Jimin. Rămân lângă tine și în aceste vremuri mai grele și o să rămân și în vremuri mai bune.
-Jungkook, vreau să locuim împreună. Vreau să fim împreună pentru totdeauna. Hai să descoperim împreună ce înseamnă pentru totdeauna, bine?
-Da, o să descoperim împreună, iar împreună o să ne dăm seama că "pentru totdeauna" nu e o iluzie.