Agape|jikook

Capitol bonus:"Am vrut să te țin în brațe"

"Am vrut să te țin în brațe încă puțin, încă o dată, înainte să dispari."

-Nu îmi vine să cred că tu mănânci înghețată pe frigul ăsta.
-Dar iubesc înghețata, știi prea bine asta și până la urmă e ziua mea așa că fac ce vreau.
-Chiar nu te înțeleg Taehyung de ce ai vrut ca de ziua ta doar să ieșim să vedem luminile din oraș. Asta am făcut și de Crăciun, ar fi trebuit să facem ceva mai special.
- Cum adică? Țin să te anunț Jimin că iubesc luminițele de Crăciun, aș vrea ca mereu să fie în oraș lumini nu doar iarna. Sunt atât de frumoase, e ca și cum milioane de stele au coborât din cer și s-au așternut peste întregul oraș. Nu e minunat, nu e minunat doar să le privești, Jimin?
-Cred că tu ești minunat, Taehyung.
-C-ce vrei să spui?
Vocea îmi tremura, de fapt simțeam cum întregul meu corp tremura. Vocea lui Jimin încă îmi răsuna în cap.
Mă privea și îmi zâmbea și mă simțeam atât de vulnerabil în fața sa. Uram că mereu avea acest efect asupra mea. Mă făcuse să mă simt bine remarca lui, dar și ciudat în același timp. Nu știam cum să reacționez, așteptam doar ca el să spună ceva. Tăcea și îmi zâmbea, de ce trebuia să fie atât de enervant? De ce zâmbetul lui avea un impact atât de mare asupra mea?
-Jimin spune ceva! Doar spune ceva...
-Ce vrei să îți spun? Vrei să îți spun de ce cred că ești minunat?
-Da, chiar vreau să știu
-Pur și simplu ești minunat Taehyung. Ești unic și asta te face atât de minunat. Tu vezi frumosul și în cel mai banal lucru. Lumea pare mult mai frumoasă atunci când o descri tu. Aș vrea să pot vedea lumea prin ochii tăi, chiar aș vrea.
-Atunci Jimin, tu cum vezi lumea?
-Mai frumoasă când sunt cu tine, mult mai frumoasă. Iar când nu sunt cu tine parcă dintr-odată își pierde culoarea, frumusețea, devine banală. Cred că diferența dintre noi doi e că eu am nevoie de tine ca să văd lumea mai frumoasă, dar tu nu ai nevoie de mine pentru că tu ești cel care o face atât de frumoasă prin felul tău unic de a gândi. Niciodată să nu te schimbi, chiar dacă cei din jurul tău îți spun că ești ciudat sau prea copilăros să știi că ei sunt geloși, sunt geloși că oricât ar vrea nu vor putea fi niciodată la fel de minunați precum tine, să nu uiți vreodată asta.
Ochii îmi erau înlăcrimați abținându-mă cu greu să nu plâng. Ceea ce îmi spusese Jimin era cel mai frumos lucru pe care îl auzisem vreodată.
Cuvintele lui însemnau atât de mult pentru mine mai ales pentru că el le rostise.
Chiar el, persoana cea mai importantă din viața mea, persoana pe care o iubeam atât de mult, credea că sunt minunat.
Cuvintele lui erau cel mai frumos cadou pe care îl puteam primi, de fapt nu doar cuvintele lui, ci și întreaga lui existență în viața mea erau cel mai frumos cadou de care puteam avea parte.
-Jimin îți mulțumesc, îți mulțumesc că exiști. Nu vreau să sune prea sentimental sau siropos, dar fiecare moment petrecut cu tine e special pentru mine, îmi doresc să îmi petrec întreaga viață alături de tine.
-Taehyung, și eu îmi doresc asta, crede-mă.

Ne plimbam pe străzi luminate pline de culoare, dar nimic nu lumina mai tare decât zâmbetul tău.
Zăpada cădea domol din cer și așa cum zăpada se adună îmi amintesc ce mi-ai oferit. Mi-ai oferit ceva special, mi-ai oferit iubire. Datorită ție am înțeles ce înseamnă să iubești. Poate fi dureros, dar merită, merită să sufăr doar ca să te iubesc Jimin, chiar merită și nu contează dacă nu mă iubești așa cum te iubesc eu, tot ce contează e că exiști în viața și că mi-o luminezi.
Ești steau mea polară, călăuză în cele mai întunecate și reci nopți, stea fără de care nu aș putea trăi.
Am vrut să te țin în brațe încă puțin, încă o dată, înainte să dispari, înainte să te întorci la el.
Am șimțit pentru un moment că suntem doar noi doi, noi doi înconjurați de milioane de lumini, milioane de fulgi de nea. Am fost doar noi doi în acea seară specială chiar de ziua mea de naștere.
Te iubesc Jimin, dar de ce nu pot găsi un răspuns pentru această iubire? Cum am să-l găsesc? Lasă-mă să aflu, te rog.
Poate cuvintele nu sunt de ajuns ca să îmi exprim sentimentele, dar aș vrea să îți pot spune adevărul. Pot să îți ating inima? Pot să fiu al tău și tu al meu doar pentru o clipă?
Și chiar dacă vreau să o ating, contiună să îmi alunge printre degete. Niciodată inima ta nu va fi a mea indiferent de cât de mult mi-o doresc.
Aș fi vrut ca în acea seară să fi fost sincer cu tine, dar și cu mine și să îți fi spus că sunt îndrăgostit, dar poate într-o zi, într-o zi îți voi spune și vei dispărea di viața mea așa că am vrut în acea seară să te mai țin puțin în brațe înainte să dispari.
Abia atunci am realizat că într-un fel zâmbetul tău mă rănește, dar nu contează pentru că chiar dacă mă rănește continuă să îmi lumineze viața.
-Taehyung, la mulți ani dragul meu Taehyung.
-Mulțumesc, Jimin.
Te-am luat strâns în brațe înainte că sentimentele mele să se transforme în lacrimi.
Te-am strâs atât de tare de frică să nu pleci. Îmi e teamă că dacă îți voi spune vreodată ce simt pentru tine o să pleci, o să mă părăsești așa că poate acea zi în care voi fi sincer cu tine nu va exista niciodată.
Oricât de dureros ar fi să te iubesc în tăcere și mai dureros ar fi să te pierd, Jimin.
Rămâi încă puțin în brațele mele, chiar dacă nu e pentru totdeauna.

                 "Pentru totdeauna" e mereu o    minciună