Katherina Stones și italianul arogant, Giovanni Moretti, intră într-o competiție pe viață si pe moarte. Cine minte mai bine, cine își folosește așii din mânecă mai bine si cel mai important...cine cedeaza primul în jocul seducției.
Așadar, cine va urma sa cedeze primul în acest joc periculos, în care regulile sunt inexistente?
Katherina Stones, cea care rămâne tare pe poziții în orice situație și care este un lider de excepție, sau Giovanni Moretti, cel care este mult prea îndrăzneț, insensibil și arogant?
Un lucru este însă, sigur: Katherina și Moretti nu cred în iubire.
"Iubește-mă dacă îndrăznești" este o comedie romantică.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Cap 6
In cele din urma m-a doborat iar eu am cazut pe podea cu el peste mine.Tremuram din cap pana in picioare.M-a sfasiat bluza.
-Nu! te rog lasa-ma!
Dar el a continuat sa ma sarute.Incepiau sa-mi curga siroaie de lacrimi pe obraji.Am inceput sa urlu:
-Ajutooor!sperand ca cineva ma va auzi iar acel cineva era Edwin.Nu stiam daca mai era si altcineva in aceasta casa enorma deoarece nu am vazut pe nimeni cat am stat eu aici.Cum m-a auzit ERik adica Leon nici nu mai stiam cine era in acea clipa, mi-a pus mana la gura.Cand deodata am auzit niste pasi pe hol.
-Sefania te simti bine?Erik?LEON.De data asta de ce ai mai venit?ce bine era Edwin.
Erik sau mai bine spus Leon s-a oprit din sarutat si si-a intors privirea catre Edwin.Leon i-a aruncat o privire fulgelatoare lui Edwin dar apoi si-a intors privirea catre mine spunand:
-Tu nu vezi ca deranjezi?a spus cu un ranjet pe fata.
S-a apropiat de mine ca sa ma sarute, dar nu a mai putut ca Edwin i-a dat un sut in burta.Leon a cazut de pe mine dar eu am ramas nemiscata.Edwin m-a luat in brate si m-a dus repede in camera si m-a pus pe pat.Nu mi-a mai spus nimic si a plecat.Am auzit cum cobora scarile deci cred ca se intorcea in bucatarie.Am mai auzit ceva zgmote in bucatarie dar apoi am adormit.
Era dimineata.M-am sculat incet din pat, inca ma mai doare spatele si capul dar nu chiar asa de tare.Azi eram pregatita cu o suta de intrebari pe care voiam sa i le pun lui Edwin.As fi avut si pentru Erik dar sincer nu stiu daca aveam destul curaj sa stau fata-n fata cu el dupa acea noapte.Mi-am facut un dus si mi-am luat repede niste haine pe mine pe care mi le-a dat Erik inainte de incident.
Am luat-o spre usa cand deodata cineva a batut.
-Stefania, te-ai trezit sunt Erik.
Cand am auzit cine era in spatele usii am vrut sa strig dar m-am abtinut.
-Erik stai de parte de mine.
-Stefania te rog asculta-ma nu..., dar l-am intrerupt inainte sa mai spuna ceva.
-Lasa-ma in pace, pleaca!
-Bine acum plec dar nu poti toata viata sa te ascunzi de mine, pana la urma tot o sa vorbim de cele petrecute aseara.
Nu i-am mai zis nimic asa ca el a plecat.M-am tot gandit sa ies din camera sau nu.Poate ca o sa-l intalnesc si sigurat nu o sa ma mai abtin din urlat.Mi-am facut curaj si am iesit pe usa afara.Pe hol nu era nimeni.M-am indreptat spre campera lui Edwin si am batut asteptand un raspuns.Am asteptat cateva secunde iar apoi mi-a raspuns:
-Intra!
Cand am intrat in camera l-am observat pe Edwin acoperit doar cu un prosop in jurul taliei lasat in jos pana la genunchi.WoW! ce corp.Nu cred ca am rezistat si sigurat m-am inrosit la fata cand l-am vazut.
-Buna frumoaso, cu ce te pot ajuta?
Si s-a asezat pe un scaun langa o masa pe care avea o cana cu cafea.A sorbit din cana o gura de cafea iar apoi a lasat-o pe masa.
-ASeazate.
Cand am intrat in camera si m-am asezat am vazut mai bine camera.Avea in mijlocul camerei un pat mare iar langa pat avea o noptiera pe care era asezata o lampa de culoare albastra.Camera era imensa la fel ca a mi-a.Mi-a placut cel mai mult nuantele de gri intens de pe pereti.Mi-am da seama ca dintr-o data eram agitata dar nu aveam timp de prosti asa ca i-am spus:
-Ce mama naibi s-a intamplat aseara ca acum chiar sunt in ceata!
-Bine am sa-ti explic, dar sa nu ma intrerupi, ok?
-Ok.
-Bun.Deci aseara cand tu l-ai vazut pe Erik nu era el.Bine era el, era doar corpul lui, nu stiu cum sa-ti spun dar Erik intr-un fl are doua personalitati.Daca ma intelegi.
-Cum, nu se poate!
-Ai zis ca nu ma intrerupi.
-A da, scuze.
-Deci cum am mai zis Erik are doua personalitati.Una buna iar alta cam rea, dar cred ca ti-ai dat seama deja. El a fost blestemat la nastere sa traiasca asa de acum 120 de ani.Dupa ce au murit parintii nostri, si stiu la ce te gandesti tu in momentul asta cum de puteau ei sa moara daca erau nemuritori.Pai dupa ce mama ma nascut pe mine a intrat in coma.Apoi a mai nascut un baiat Erik, iar mama noastra cum nu a mai putut indura a murit.Tata a fost atat de devastat de ideea ca mama a murit incat si-a infipt un tarus in inima.Asa ca amandoi am ramas fara parinti.Pana la varsta de 15 ani ne-a crescut o familie dar mereu se comporta cu noi de parca am fi fost doar niste gunoaie.Dupa ce am aflat ca tata ne-a lasat o avere mare am plecat de la acea ca sa si ne-am mutat aici.Erik se schimba deseori in Leon cealalta personalitate a lui.Si atunci il mai urmaresc sa nu faca rau altcuiva.
-Deci el a fost ce-l care m-a atacat in seara aceea?
-Da, Leon a fost cel care te-a atacat si eu te-am salvat.
-Atunci de ce a mintit cand mi-a spus ca el m-a salvat, cand defapt el m-a atacat?
-Probabil te place si nu avrut sa-ti fie frica de el si sigurat se simtea vinovat de cele inamplate.Si nu-l condamn ca ii place de tine.
S-a apropiat de mine si mi-a spus:
-Si mi-e imi place de tine.
Si uite asa m-a sarutat.GATA.PANA AICI!Si i-am tras un pumn in fata.
-AH!
-Esti bine Stefania?
Da sigur ce naibii a fost asta? a...da am uitat ca era vampir iar vampirii sunt tari ca piatra.
-Nu nu sunt bine si nu ma mai saruta!
-Cred ca ti-ai rupt mana.
-Crezi?am uitat ca vampirii au pielea tare ca piatra.
-Ce?dar eu nu sunt vampir.
-Atunci ce esti daca nu vampir?
-Sunt varcolac.
<<<<<Eu sper ca va placut capitolul.Astept comentarii de la voi :D>>>>>>>>>>
