Cap 26
Am ajuns la Erik si la Edwin care statea in continuare intins pe jos.Edwin nu a murit, mai avea ochii deschisi dar inima ii batea destul de incet.Murea.
-Edwin!am strigat eu cazand jos langa el.
-Stefania.Mi-a pronuntat el numele.
-E pe moarte.Mi-a spus Erik cu lacrmi in ochi.
-Nu, nu se poate trebuie sa facem ceva.Nu poate muri, asa.
-Mai are de trait cateva minute iar apoi...
-Nu!Edwin nu o sa moara, nu poate.Am spus eu lasandu-mi capul pe pieptul lui.
-Ste...fania, nu...fi tris...ta.Mi-a spus Edwin.
Mi-am ridicat repede capul de pe pieptul lui si m-am uitat la sangele care-i curgea din piept.Taietura ia atins inima, chiar daca a atins-o doar un pic, a atins-o.Trebuie sa fac ceva.Dar ce?Lacrmile imi curgeau din ochi.Mi-am pus capul din nou pe pieptul lui Edwin de data asta plangand in hohote.O multime de lacrmi curgeau pe pieptul lui Edwin.Nu-mi vine sa cred ca va muri.Am sa-l ucid pe tata si o sa o fac cu cea mai mare bucurie.Am sa ma antrenez pana la epuizare, daca-i nevoie.Eu nu am nicio putere , chiar nu stiu de ce se mai chinuie atat de mult Erik.
Mi-am pus o mana pe mana lui Edwin si iam strans-o.Dintr-o data am auzit ceva.O inima batand din ce in ce mai tare.Era a lui Edwin.Mi-am ridicat incet capul, socata, si l-am privit pe Edwin la fata.Nu mai era palid ca inainte iar acum respira regulat.Ii simteam si pulsul de la mana care batea constant.Mi-am dus privirea la rana din piept.Nu mai era.Ce naiba se intampla?mi-am zis eu in gand.Eu am facut asta?
-Stefania, m-ai vindecat.Cum?...Lacrimile.Mi-a spus Edwin ridicandu-se in picioare.
-Eu?am intrebat.
-I-ai vindecat rana din piept cu lacrmile tale.Asta este puterea ta.Uimitor.A spus Erik.
-Atunci de ce nu a unctionat si pe Nate.Am spus eu un pic nervoasa.
-Inima lui Nate nu a mai batut de asta nu l-ai putut salva.Vino aici si plange un pic pe bratul meu, te rog.Mi-a spus Erik.
Am facut cum mi-a spus si cand am ajuns in dreptul lui am vazut o taietura pe brtaul lui, oribila.Iam luat bratul in mana mea si iam dus-o mai aproape de fata mea.Am inceput sa lacrmez vazand ca baiatul..., baiatul care este in interiorul lui Erik este ranit.Doamne!ce spun si eu?concentreazate Stefania.Lacrimi au inceput sa cada pe bratul lui Erik iar rana sa vindecat imediat la contactul cu lacrmile mele.Mi-am ridicat privirea la Erik iar el sa uitat la mine socat .
-Ti-am zis Stef.Mi-a spus Erikdupa care a continuat.Nu am mai vazut niciodata asa putere la nimeni.
-Bineeeee.Acum putem ,va rog, sa mergem acasa pentru ca mi-e somn si sunt obosita.Am spus eu.
-Sa mergem.A spus Edwin.Si Stef.
-Da?
-Mersi ca mi-ai salvat viata.
-Nu ai pentru ce Edwin, as face-o si de o mie de ori daca ar fi nevoie.Dar cu stiti voi cine, ce se va intampla?cum ii vom spune parintilor lui?am intrebat eu.
