Cap 25
Salut toata lumea!stiu ca nu am mai scris de mult, am fost destul de ocupata si inspiratia nu a venit asa ca ... nah, in fine , am sa incerc sa fac cap asta mai lung si sper sa va placa.Enjoy!
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Parca sunt de neinvins, cel putin asa ma simt eu.In continuare cu zambetul pe buze m-am repezit la vampirul cel mai apropiat de mine si l-am prins de gat iar apoi i l-am sucit.Mort.A cazut la pamant ca un sac plin cu pamant.Mi-am ridicat privirea spre cei doi vampiri care stateau in fata mea incercand sa-si revina din soc.Prea tarziu.Am pornit spre cei doi cu pasi marunti miscandu-mi soldurile intr-o parte si in alta.Chiar nu aveam nicio remuscare ca am ucis vampirul acela, nu-mi placea sa ucid , desigur, tot timpul am crezut ca ucisul este ceva barbar iar cei care ucid nu sunt oameni.Eu am ucis vampirul acela nenorocit si nu sunt om, se cam potriveste, nu?
-Deci, baieti, mai doriti sa jucam, sau mai bine mergeti acasa la mamicile voastre si le spuneti ca va batut o fata?una puternica.Am spus eu pe un ton amuzat.
Unul dintre cei doi vampiri a venit la mine cu o viteza destul de mica , pentru mine.L-am prins de gat si l-am ridicat in sus, iar apoi, desigur, iam zambit.Ce tantalai!mi-am strigat in gand.Nici nu se compara puterea mea cu puterea lor.L-am tinut pentru cateva secunde in aer si m-am uitat la fata lui amuzata.Daca as avea acum, la mine o camera foto ias face o poza nemernicului.Mi-am intors privirea spre asazisul meu tata.Sta langa un copac si priveste uimit si in acelasi timp amuzat.Huh?amuzat?nu cred ca este intreg la minte.Adica, eu aici ii ucid vampirii, gardienii sau cine stie ce sunt ei pentru el, si el doar priveste fascinat si amuzat.Da, categoric, nu este intreg la minte.Cand am dorit sa-mi intorc fata spre cel pe care il tine-am in aer am simtit dintr-o data o lovitura in spate.Am gemut de durere, ia cateva lacrimi mi sau prelins pe obraz.Durerea era ingrozitoare, de nesuportat.Am cazut la pamant fara vlaga.Mi-am intors putin capul sa-mi vad spatele, desigur, cat puteam edea din el.Mi-am ridicat bluza si am vazut ...nimic.Ce naiba?
-Carex.Planta Carex.Draga, nu ai nimic pe spate, stiu, dar in interiorul tau...Hahaha.A spus tata dupa care a continuat.Planta Carex este foarte periculoasa pentru vampiri, nu m-am gandit ca va functiona si pe tine dar se pare ca a dat roade.Te va ucide incet si dureros pe dinauntru.O sa ai dureri mai groaznice decat acestea.Pai, asta o sa fie cam in 3, 2, 1...
-AHHHHHHHHHHhh!am strigat eu de durere.
Este cum a spus el.Simt cum durerea ma ucide incet, incet, incet pe dinauntru.Chiar nu mai suport durerea asta ingrozitoare.Trupul ma arde de parca simt ca sunt in flacari.Vederea mi sa incetosat iar capul ma doare ingrozitor si ma simt atat de extenuata.Nu pot renunta acum, nu...
-Ahhhhhhhhh!am mai strigat inca odata.
Durerea crestea din ce in ce mai mult.Ce pot sa vad este doar intunericul care ma inconjura si cateva ete palide.L-am recunoscut pe tata.Mi-am atintit privirea spre el si pentru o clipa privirile noastre sau intalnit.El avea un zambet pe fata.Imi vine sa strig de disperare si sa plang in hohote dar nu puteam sa le dau nemernicilor astora satisfactie.Mi-am tinut lacrimile, mai bine spus le-am fortat sa nu cada pe obraji.
-Credeai ca-i poti invinge pe vampiri?m-a intrebat tata.Nici sa nu te gandesti la asta.Esti tu puternica dar nu destul.
-Nenoro...
Dar nu am mai putut termina cuvantul ca cineva m-a intrerupt.
