Impreuna pentru totdeauna? (SasuSaku)

Partea 20: Din nou impreuna

Sasuke povesteste

Dupa ce sarutul nostru s-a rupt, am pornit impreuna catre casa prietenului meu blond.

In sfarsit… . Dupa atata timp sunt din nou impreuna cu rozalia mea, iar de data asta jur ca nu o voi mai parasi pentru nimic in lume si nu voi permite ca ea sa mai pateasca ceva. Am asteptat doi ani de zile pentru a fi din nou cu ea, timp in care am simtit pur si simplu ca mor incet. Imi treceau tot felul de ganduri prin cap ce ma tulburau groaznic. Incepeam sa cred ca Sakura m-a uitat iar asta ma durea incredibil de tare. Chiar mult mai tare daca ea m-ar fi urat.. iar cand am vazut-o stand in fata mea si plangand in timp ce imi spunea cat a suferit in tot acest timp in care m-a asteptat mi s-a rupt pur si simplu sufletul. Am fost atat de egoist. Am lasat razbunarea aia nenorocita sa puna stapanire pe viata mea, facand astfel persoanele dragi mie sa sufere. Insa acum ca totul s-a terminat voi putea fi din nou cu ea, cu scumpa mea Sakura.

Pana sa imi dau eu seama, am ajuns acasa la Naruto. Am sunat la usa iar blondul ne-a deschis cu un zambet larg pe buze invitandu-ne sa intram. Ne-am asezat cu totii pe canapeaua din sufragerie si am inceput sa facem schimb de priviri intrebatoare, asta pana cand Sakura a rupt tacerea.

Sakura: Sasuke..cand te-ai intors?

Eu: Astazi.

Sakura: Si nu aveai de gand sa imi spui? ma intreaba cu o urma de tristete in ochii ei sclipitori pe care parca nu i-am mai vazut de secole. Totusi daca stau sa ma gandesc..parca nu erau la fel prima data cand am vazut-o in fata usii… .

Eu: Eu…vezi tu…

Naruto: Sakura…Sasuke a vrut mai mult decat orice sa te vada imediat ce a venit..crede-ma.

Sakura: Atunci…de ce?

Naruto: Aici eu sunt cel vinovat. Imi pare rau. Cand m-am intalnit cu Sasuke a trebuit sa vorbesc cu el despre absolut tot, cerandu-i explicatii foarte bune pentru ceea ce a facut! a rostit blondul dintr-o suflare fixandu-ma cu privirea.

Eu: Da… .

Naruto: Mai apoi am insistat sa nu iti spuna inca nimic despre venirea lui.

Sakura: De ce? Stii foarte bine cat de mult mi-am dorit sa il revad! Aveai de gand sa imi mai spui vreodata?

Naruto: Sigur! Nu ti-as face rau pentru nimic in lume…numai ca stiam foarte bine care este starea ta si probabil daca as fi venit la tine sa iti spun “Hei, Sakura! S-a intros Sasuke! Nu te bucuri?” ai fi reactionat mult mai rau decat ai facut-o.

Sakura: Asa deci… . Aaah..Sasuke..am o intrbare foarte importanta pentru tine. Spune rozalia privindu-ma fix in ochi.

Eu: Spune, draga mea! am indemnat-o cu zambetul pe buza.

Sakura: De ce ai plecat?

La auzul acelei intrebari mi-a stat inima in loc. Nu stiam daca era bine sa ii spun ca am fost sa ma razbun pe fratele meu pe care il admiram atat de tare in trecut. Buzele mele au format un “o” pefect in timp ce eram cufundat in gandurile mele, din care am fost scos de catre Naruto.

Naruto: Ehh…Sakura…cred ca Sasuke e obosit…si tu la fel. Poate ar trebui sa lasam somnul sa intre in casa…zic si eu. Asteapta de multa vreme la usa.

M-ai salvat Naruto! Si totusi…de cand scoate el astfel de cuvinte pe gura? Cate am pierdut cat timp am fost plecat…?

Sakura: Da…da…ai dreptate…. ! spuse cascand. Pai cred ca eu voi merge la mine acasa… .

Naruto: Bine, Sakura! Ne vedem maine! A exclamat el zambind si intorcandu-se apoi spre mine. Sasuke… du-ti bagajele in camera aia libera.

Sakura: Aaa…nu! Sasuke..tu ai sa dormi la mine! sari rozalia energica.

Eu: La tine? Esti sigura de asta? Dar ce vor spune parintii tai…? Banuiesc ca s-au intors din-

Nu am apucat sa imi termin propozitia caci am fost intrerupt de sunetul susipenalor Sakurei, ce statea in fata mea cu capul aplecat lasandu-si lacrimile sa cada libere pe podea. Am prins-o de umeri incercand disperat sa o calmez.

Eu: Sakura! Sakura, linisteste-te! Ce s-a intamplat? De ce plangi?

Sakura tot nu inceta din plans. O priveam ingrijorat, cand o mana mi-a atins umarul, facandu-ma sa ma intorc catre blondul ce ma privea in ochi.

Eu: Ce s-a intamplat…?

Naruto: Sasuke…Sakura…adica…ahh…parintii Sakurei au murit.

Eu: Ce?! eram pur si simplu bulversat. Nu imi venea sa cred ceea ce tocmai am auzit! Parintii Sakurei..morti? A-Aaa…nu…cred ca…mi-a spus-o si atunci cand a fost la usa… . La naiba! Cum de nu am realizat ceea ce a spus, mai devreme?!

Naruto: E adevarat..Sasuke… .

Eu: C-Cand s-a intamplat?

Naruto: Pai…la putin timp dupa plecarea ta.

Eu: Nu se..poate! m-am intors pe calcaie spre Sakura. Am luat-o protector in bratele mele si am sarutat-o pe frunte, facand-o sa se opreasca din plans.

Eu: Nu am stiut…iarta-ma te rog… .

Sakura: N-Nu…e…e in ordine. Nu aveai de unde sa stii…. .

Am sarutat-o usor pe buze dupa care am mers amandoi la ea acasa, imediat ce i-am urat noapte buna lui Naruto.

Sakura povesteste

M-am calmat cu greu..inca mi-e foarte neplacut sa vorbesc despre parintii mei, insa faptul ca Sasuke e langa mine acum imi da puterea de a zambi. Ma bucur atat de mult ca s-a intors..insa nu imi e totul clar. Inca mai am multe lucruri de aflat si multe explicatii de primit..dar pe moment vreau sa profit de faptul ca s-a intors si ca este din nou langa mine.

Am intrat impreuna in casa. Am urcat  la etaj si l-am intrebat pe Sasuke unde ar vrea sa doarma, iar raspunsul lui m-a cam lasat cu gura cascata:

Sasuke: Cu tine.

Eu: Cu..mine? intreb socata.

Sasuke: E vreo problema?

Eu: Nu..dar..de ce..?

Sasuke: Nu vreau sa te mai scap o clipa din ochi. Vreau sa iti fiu mereu aproape..sa te pot proteja…sa simt ca esti in siguranta, cu mine.

Cuvintele sale m-au facut sa ma simt atat de bine…sa traiesc un sentiment pe care nu l-am mai trait de multa vreme. Unul care mi-a umplut inima de caldura.

Brunetul m-a imbratisat si am mers impreuna la mine in camera, unde am facut putina ordine si am pregatit totul, ca el sa poata dormi acolo.

***

In sfarsit…dupa o zi atat de obositoare si plina de “peripetii”, sunt in patul meu de unde urmeaza sa cad in lumea viselor.  M-am intors pe o parte, cu fata la geam si mi-am inchis ochii incercand sa adorm, insa nu trec 30 de secunde caci simt o greutate lasandu-se pe pat si o mana incolacindu-mi-se  in jurul mijlocului. Cand m-am trezit la realitate mi-am dat seama ca era Sasuke. Eram atat de linistita si atat de fericita ca s-a intors incat am uitat complet de el. Cum vine asta?

Sasuke: Noapte buna, Sakura! mi-a soptit inainte de a-mi oferi un sarut scurt pe gat.

Cand am simtit buzele sale moi atingandu-mi piele m-a trecut un fior, venindu-mi in minte scena petrecuta cu o zi inainte. Chiar a avut un efect traumatizant asupra mea. Nu imi e atat de usor sa suport atingerile altor persoane…insa Sasuke nu stie asta asa ca nu il condamn. Nimeni nu stie ce s-a intamplat aici in acea zi si nici nu ar trebui sa afle. As parea foarte slaba si neajutorata in ochii lor si probabil ar simti multa mila fata de mine. Mai bine tac si suport…cred ca pana la urma imi va trece. Sper.

Odata ce am lasat acele ganduri la o parte am lasat somnul si pe Sasuke sa ma imbratiseze, asteptand urmatoarea zi.