Impreuna pentru totdeauna? (SasuSaku)

Partea 5: "Nu am stiut..."

Naruto povesteste

I-am facut ceaiul Sakurei si am urcat sus indreptandu-ma catre camera mea, in care se afla rozalia. Am deschis incet usa si i-am vazut pe Sasuke  si pe Sakura imbratisandu-se strans. Cand i-am vazut am simtit putina tristete si din greseala am lasat asta sa se vada pe chipul meu. Am intrat in camera si cand Sakura mi-a observant expresia fetei mi-a vorbit pe un ton ca de…mama.

Sakura: Naruto..ce ai patit?

Mi-am ferit privirea de a ei si am incercat sa ii raspund:

Eu: Nimic, Sakura.. .

Sasuke: Naruto! Spune ce s-a intamplat!

Pana si Sasuke poate simti ca ceva nu e bine. Ahh…ce ma face eu cu ei? Ce tot spun..dar ce m-as face fara ei? M-am intors catre Sasuke si Sakura, mi-am dus mana la ceafa si le-am zambit larg.

Eu: Nu s-a intamplat nimic, voi doi! Linistiti-va!

Sakura: Naruto… .

Eu: Ehh..haide..lasati-ma pe mine! Ce faceati voi doi aici?

Sakura: Aa…pai…stii..noi… . Incerca sa imi raspunda inrosindu-se vizibil jenata. Noroc ca Sasuke a fost acolo sa salveze situatia.

Sasuke: Suntem impreuna.

Eu: Ce? Serios?

Sakura: Da… .

Eu: Nu-mi vine sa cred. Ma bucur pentru voi! Le-am raspuns zambindu-le. Ma bucuram pentru ei. In special pentru Sasuke care nu a mai avut pana acum o relatie. Sau cel putin una serioasa. Dar in acelasi timp eram si putin trist si dezamagit..pentru ca inca de cand eram copii am placut-o pe Sakura..insa nu i-am spus-o niciodata. Sper ca Sasuke sa nu o faca sa sufere sau sa se joace doar cu ea, altfel voi uita ca imi e cel mai bun prieten si am sa-l bat mar.

Sasuke: Hei, Naruto! Mai esti cu noi?

Sasuke striga la mine fluturandu-si mana prin fata mea, scotandu-ma astfel din starea mea ganditoare si melancolica.

Eu: Sunt aici! Scuze..ma gandeam la altceva.

Sakura: Ahh…Naruto..nu ne mai speria asa.

Eu: Ahh..scuze! am spus zambind.

Sakura: Pai..eu cred ca trebuie sa merg acasa.

Eu: Sakura..daca nu te simti bine ai putea sta aici astazi. Am sa ii sun pe parintii tai si am sa ii anunt.

Sakura: Multumesc..dar cred ca ma descurc… .

Sasuke: Esti sigura?

Sakura: Da.

Sasuke: Bine atunci, te conduc pana acasa.

Sakura: Bine! ii raspunde rozalia brunetului cu un zambet cald pe fata. Ce frumoasa e cand zambeste… . Pana sa imi dau seama, cei doi au iesit din camera lasandu-ma singur acolo. Nu e ceva ce nu mi s-a mai intamplat. Sunt obisnuit cu singuratatea.

Sasuke povesteste

Am iesit impreuna cu Sakura din camera lui Naruto si ne indreptam spre scari. Sakura mergea cu doua trepte inaintea mea. Dintr-o data am simtit cum ceva imi strapunge inima, cand am vazut-o pe rozalia mea cum se dezechilibreaza si e gata sa cada de-a lungul scarilor. Am coborat repede pentru a ajunge langa ea si am prins-o de mana tragand-o in spre mine, luand-o apoi in brate. Am coborat scarile cu grija, de frica sa nu o zdruncin prea tare avand in vedere ca se vaita de dureri de cap. O pun cu grija pe un scaun din bucatarie si imi trag si eu unul asezandu-ma pe el fata in fata cu ea.

Eu: Sakura, esti bine?

Sakura: Da..- Au!

Eu: Mie nu asa mi se pare.