Impreuna pentru totdeauna? (SasuSaku)

Partea 14: Totul e din ce in ce mai rau

Sakura povesteste

M-am trezit incet, putin ametita intr-o camera ce imi parea cunoscuta. Stai..normal ca imi parea cunosctua..era camera lui Naruto si a lui- . Am ramas blocata. Privirea mea era atintita catre marginea patului, unde mai devreme brunetul isi impacheta hainele. Am strans in pumnii mei mici plapuma ce era asezata pe mine, eu stand acum in sezut. Dintii mei se frecau cu furie intre ei, in timp ce o lacrima mi s-a scurs pe obrazul drept. Imaginea lui Sasuke intorcandu-mi spatele si plecand pur si simplu, mi-a revenit in minte iar o a doua lacrima si-a facut aparitia, apoi inca una, continuand sa curga una dupa alta cazand silentios pe plapuma, pana cand o mana subtire si aproape alba mi-a atins delicat obrazul stergand acele urme umede de pe fata mea. O voce calda si placuta mi-a incantat auzul intrebandu-ma cu ingrijorare de ce plang. Mi-am intors privirea catre faptura gingasa ce statea langa mine, pe margina patului privindu-ma cu ingrijorare. Ochii sai minunati si deosebiti transmiteau atata caldura incat mi se topea inima. Am lasat expresia fetei mele sa vorbeasca in locul meu, spunand “ Ajuta-ma, te rog! “, iar movalia din fata mea a inteles totul si m-a luat in brate strangandu-ma cat de tare putea, cu bratele sale firave. Am incercat sa ii vorbesc printre suspine.

Eu: H-Hinata…spune-mi ca am visat!!

Hinata: Sakura…nici nu stiu ce sa iti spun. Nu cunosc povestea in detaliu… .

Am privit-o in ochi cu tristete si i-am povestit tot. Am aflat si de la ea ca Naruto a sunat-o spunandu-i sa vina cat de repede poate aici pentru a avea grija de mine, fiindca el trebuie sa plece urgent undeva.

Hinata: S-Sakura..imi pare atat de rau pentru tine. Chiar nu m-as fi asteptat la asta din partea lui Sasuke…parea ca te iubeste mai multe decat isi iubeste propria-i viata.

Eu: Am…Am crezut acelasi lucru.

Hinata: Poate ca nu te merita…Sakura. Cine stie..poate el-

Eu: Nu! Refuz sa cred ca asta e ceea ce simte! Poate ca il forteaza cineva sa faca asta! Refuz sa cred ca m-a parasit in feleul asta de buna voie…

Hinata: Off…Sakura… .

O bataie in usa de la intreare s-a auzit, iar noi am coborat pentru a vedea cine e. Cand am ajuns in capul scarilor am vazut silueta unu baiat prabusindu-se extenuat pe podea.

Eu: Naruto!!

Hinata: N-Naruto!!

Am coborat in viteza la el si l-am ajutat sa se ridice. I-am pus mana dupa gatul meu si l-am carat pana in sufragerie unde l-am asezat pe canapea, in timp ce Hinata inchidea usa de la intrare, pe care Naruto o lasase deschisa inainte de a se prabusi.

Eu: Naruto…ce s-a intamplat? De unde vii si de ce esti atat de transpirat si de obosit?

Naruto: Sakura… L-am..L-am cautat peste..peste tot! a spus el gafaind.

Hinata: N-Naruto…linisteste-te si ne povestesti dupa aceea.

Blondul a ascultat sfatul movaliei sale si dupa ce s-a mai linistit si-a reluat povestirea:

Naruto: L-am cautat peste tot. Nu e de gasit…s-a pierdut pur si simplu in noapte. Imi…imi pare rau, Sakura.

Ochii sai se intristasera. Nu suportam sa il vad in starea asta asa ca am luat initiativa si am vorbit pe un ton calm incercand sa ii mai ridic moralul. Chiar daca pe mine nu funciona acelasi tratament.

Eu: Nu-ti face griji, Naruto. Se…Se va intoarce el! am schitat un zambet fals iar Hinata mi-a dat un pumn in umar. De unde atata forta la ea?

Hinata: Sakura!

Eu: Ce e?

Hinata mi-a soptit la ureche: Nu mai zambi fals. Nu pacalesti pe nimeni.

Am oftat. M-am dat batuta si m-am ridicat ducandu-ma la mine in camera, incuind usa, dar nu inainte de a trece pe la Naruto prin camera de unde am luat acel obiect pe care il sparsese Sasuke inainte sa plece.  Din rama aceea nu mai ramasese nimic, insa nu conta. Am luat poza si am mers in dormitorul meu. Stateam in pat si o priveam cu lacrimi in ochi. Era facuta recent. In ea eram eu, Naruto, Sasuke si Hinata zambind cu grua pana la urechi. Hinata era tinuta in brate de Naruto, iar Sasuke ma imbratisa pe mine. Parea totul atat de…perfect. Insa totul a degenerate foarte urat.