Impreuna pentru totdeauna? (SasuSaku)

Partea 22: E mort

O priveam asteptand cu disperare sa vorbeasca si parca facea pauze de cate 3 ore intre cuvinte. Simteam ca mor din cauza suspansului..pana cand…

Hinata: Sasuke a..a avut un accident de masina.

Eu: Cum?! De ce nu mi-ai spus?! E bine?! Unde e acum?! Cum s-a –

Hinata: El…a..a fost oribil! spune lasandu-si privirea in jos.

Eu: Ce vrei sa spui…? o intreb asezandu-ma langa ea pe canapea.

Hinata: Pai...fusesem la o plimbare si ma intorceam acasa, cand am vazut doua masini zdrobite, facute praf, in mijlocul drumului. Toate echipajele posibile ce puteau interveni in astfel de situatii lucrau impreuna pentru a-i scoate pe cei doi soferi de sub malderul de metal. Nu imi place sa vad astfel de scene, asa ca am vrut sa ma intorc din drum si sa ocolesc zona, insa m-am oprit ramanand impietrita cand am vazut ca pe spatele celui pe care abia l-au scos de acolo era desenat semnul Uchiha.

Ascultam cu atentie ceea ce spunea si la fiecare cuvant rostit imi mai curgea cate o lacrima.

Hinata: M-am apropiat de locul acela si am vazut cum Sasuke este tarat si asezat pe o targa.Ahh…Sakura, a fost oribil! Era plin de sange, de zgarieturi, taieturi si vanatai. Eram socata si surprinsa si speriata. Parea ca nu mai are suflare. Atunci m-ai sunat tu… . Cand am vorbit cu tine am inceput sa plang..gandindu-ma ca urmeaza sa iti dau vestea asta…nestiind ce final va avea povestea. Dupa ce ti-am inchis am fugit catre Sasuke si m-am aplecat asupra lui…am cazut pe jos…chiar eram devastate de tot ce se petrecea acolo. Asa m-am umplut si de sange si m-am murdarit.

Eu: Nu se…poate… . Si e…e…e totusi..bine? incerc sa zambesc copilareste, disperata, printre lacrimi.

Hinata: Am…am fost la spital. E in stare foarte grava..iar celalat sofer nu a supravietuit.

Eu: Nu imi pasa de celalalt sofer! Imi pasa de Sasuke! De Sasuke al meu! Vreau sa il vad! Vreau sa stiu daca e bine!  Du-ma la el! Acum! Te rog, Hinata! Te roog!!!

Hinata povesteste

O priveam neputincioasa pe Sakura cum plange si urla cu disperare. Nu aveam cum sa o ajut si asta ma intrista foarte tare…ma doare atat de mult suferinta ei… .

Eu: N-Nu pot…Sakura. Imi pare atat de rau…c-cei de la spital au zis ca Sasuke nu va primi vizite o vreme… .

Am mintit-o cu nerusinare, insa numai asa o mai pot proteja de inca un cutit in inima. Daca il va vedea pe Sasuke in halul acela…probabil i-ar ceda inima…sau cine stie. A trecut prin atatea si chiar nu vreau sa sufere si mai mult. Sper…nu. Sunt convinsa ca Sasuke se va face bine si vor fi din nou impreuna. Il va vedea atunci…dar acum chiar nu e momentul potrivit.

Sakura: De ce….de ce…? De ce se intampla una ca asta?! Daca Sasuke va pleca…daca…daca Sasuke va..

Eu: Nu “va” – ! Crede in Sasuke! Va fi bine!

Sakura: Si abia se intorsese…trebuia…trebuia sa imi spuna multe lucruri..trebuia sa ii spun si eu multe…trebuia sa fim fericiti….TREBUIA! De ce?!?! De ce dracu' se intampla asta?! Spune-mi ca iti bati joc de mine si ca Naruto si Sasuke rad de mine in spatele usii!!

Eu: Sakura..nu te mint. Dar linistest-te! Va fi bine! Crede-ma! Totul se va rezolva! am incercat sa o asigur de toate astea si am luat-o in brate. A mai soptit o data numele brunetului, apoi a lasat lacrimile sa curga in liniste pe bluza mea. Mi-a fost teama ca daca ii voi da drumul se va agita din nou asa ca am tinut-o in brate pe prietena mea pana cand aceasta a adormit cu lacrimi in ochi. Am lasat-o pe canapea si am mers acasa la Naruto.

Cred ca am sunat de 1000 de ori deja si nimic. Pe unde umbla Naruto?! Sakura s-ar putea trezi in orice clipa si cine stie ce ar face acum ca e singura.