Impreuna pentru totdeauna? (SasuSaku)

Partea 2: Hotararea

Sakura povesteste

Am plecat in fuga de la scoala si m-am dus glont acasa. Am ajuns in sfarsit dupa atata alergat. Imi scot cheile din ghiozdan, deschid cu grija usa si intru. In casa nu mai era nimeni. De ce? Mama si tata erau amandoi la serviciu si desi pleaca la ore diferite, se intorc impreuna seara tarziu. Pana atunci insa, am casa doar pentru mine. Mi-am lasat ghiozdanul la intrare in casa si am urcat la mine in camera. Am trantit usa si m-am lipit cu spatele de ea, privind in gol. Cu mintea goala m-am indreptat catre pat. M-am asezat in mijlocul acestuia in fund si mi-am strans picioarele in brate, panandu-mi barbia pe genunchi. Brusc, mintea mea nu mai era goala. Brunetul cu ochi negri a intrat in ea si nu ma puteam opri din a ma gandi la el. Uchiha Sasuke, este cu mine in clasa inca de cand am inceput liceul. De cand il stiu a fost genul de baiat caruia ii cadeau toate fetele la picioare, dar pe care le refuza cu raceala. Situatia insa era putin diferita in ceea ce le priveste pe Ino si pe Karin. Fetele astea sunt atat de insistente, incat brunetul pare sa isi petreaca timpul cu ele numai ca sa mai scape o vreme de incercarile lor patetice de a fi cu el. Sincer…pana acum nu m-am simtit atrasa de el, dar nici nu pot spune ca l-am privit vreodata in ochi. La inceput am fost foarte timida si in mintea mea imi spuneam ca nici nu ar trebui sa imi permit sa vorbesc cu cineva. Persoanele care ma enervau insa, faceau exceptie. Acelea fiind Karin, roscata de la B, Ino, colega mea de clasa si cunostinta din copilarie si Sasuke cu care astazi am purtat prima mea conversatie. Nu a fost chiar atat de rau, insa eram si sunt foarte furioasa pe el. Daca se credea atat de grozav ar fi putut sa o dovedeasca aparandu-ma macar in fata lui Karin atunci..daca nu a fost in stare sa o opreasca din a ma plesni.

Mi-am lipit fruntea de genunchi sa am inchis ochii. Vedeam numai imaginea brunetului. Dupa putin timp mi-am ridicat capul si am strigat:

Eu: De ce?! De ce sa ma protejeze altcineva?! Nu sunt atat de neajutorata. Ma pot descurca si singura. Nu ar trebui sa mai astept ajutor de la altii si categoric nu am sa mai permit nimenui sa ma umileasca. Nu!!

Chiar cand mi-am terminat eu discursul de incurajare, aud soneria. Cineva suna la usa insistent.

Eu: Vin acum!!

Cine putea sa fie? Si chiar nu poate avea putina rabdare?! Oamenii nu stau in permanenta langa usa ca sa poata deschide imediat.

In sfarsit am ajuns la usa. Am deschis-o iar in fata mea a aparut brunetul cu ochii negri, cu o privire ciudata pe chip.

Sasuke povesteste

Sun de ceva timp la usa. De ce naiba nu deschide nimeni? Oare am gresit casa? Cand voiam sa apas iar pe sonerie, usa se deschise iar in fata mea aparu Sakura. Parul ei lung si roz era ciufulit, ochii ii erau…rosi iar fata sa era uscata si rosie. Ce naiba?! A plans? O priveam stupefiat. Ma holbam la ea, iar ea se holba la mine. Niciunul din noi spunea nimic, pana cand Sakura rupse tacerea..pentru a doua oara astazi.

Sakura: Ce vrei? ma intreaba cu raceala.

Eu: Sakura..pai..eu voiam sa te intreb daca te intorci la scoala sau daca inventez o scuza plauzibila pe care sa o prezint profesorilor, pentru ca nu esti la ore. I-am spus eu balbaindu-ma la inceput.

Sakura: Cine te-a platit sa faci asta?

Eu: Ce vrei sa spui?

Sakura: Nu e evident? Vreau sa stiu cine e in spatele povestii asteia.

Eu: Nimeni…am venit pur si simplu ca sa te intreb lucrurile astea.

Rozalia cu ochii de smarald ma analizeaza din cap pana in picioare cu o urma de dispret in privire apoi isi dezlipeste buzele si imi spune:

Sakura: Nu mai vin la scoala.

Eu: Dar..de ce?

Sakura: Asta nu te priveste.